Din nou a venit rândul Codului de procedură penală să continue seria excepțiilor de neconstituționalitate, fiind probabil codul cu cele mai multe sesizări admise de către Curtea Constituțională.
De data aceasta articolul care a generat sesizarea CCR este cel conform căruia organul judiciar care a dispus extinderea sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea. Din modul de redactare, ar rezulta că în cazul schimbării încadrării juridice, organul judiciar nu este obligat să-l informeze pe acuzat referitor la acest aspect.
Caz practic
În 10 iulie 2015 s-a decis efectuarea în continuare a urmăririi penale față de I.P. având în vedere că aceasta a săvârșit infracțiunea de spălare de bani în formă continuată, a disimulat proveniența sumei creând aparența de legalitate. I s-a adus la cunoștință învinuirea și s-a pus în mișcare acțiunea penală. În 16 iulie 2015 instanța a respins propunerea de arestare preventivă și a constatat că nu îi este imputabilă lui I.P. infracțiunea de spălare a banilor.
În 4 august 2015 acesta a dat singura declarație în cauză în fața organului de urmărire penală și în 7 august 2015 s-a dispus schimbarea încadrării juridice, reținându-se complicitatea la infracțiunea de spălare de bani. După această dată a fost audiată, dar nu i s-a adus la cunoștință noua acuzație.
În 10 noiembrie 2015 I.P. a fost trimisă în judecată și în cursul procedurii de cameră preliminară a invocat excepția de neconstituționalitate a articolului 311 alin. 3 din Codul de procedură penală susținând că îi este afectat dreptul la apărare și la un proces echitabil, pentru că acest text de lege nu obligă organul judiciar să îl informeze pe suspect dacă a dispus în cadrul extinderii urmăririi penale schimbarea încadrării juridice.
Care au fost argumentele în susținerea excepției de neconstituționalitate?
S-a considerat că acest text de lege încalcă prevederile din Constituție cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului, cele privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale conform cărora acuzatul are dreptul de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce.
Ce a decis CCR?
CCR a pronunțat Decizia 90/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 291 din 25 aprilie 2017. Știrile juridice arată că există în actualul Cod de procedură penală trei modalități de acuzație în materie penală: aducerea la cunoștință a calității de suspect, punerea în mișcare a acțiunii penale și aducerea la cunoștință a calității de inculpat și cea de a treia privind rezolvarea cauzelor prin emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată.
În primele două cazuri, organul judiciar este obligat să aducă la cunoștința suspectului/inculpatului natura acuzației. De exemplu, dacă are loc extinderea urmăririi penale cu privire la mai multe persoane, organul de urmărire penală le aduce la cunoștință, înainte de prima audiere, calitatea de suspecți, fapta pentru care sunt suspectați, încadrarea juridică a acesteia, drepturile procesuale. Rețineți că, dacă are loc schimbarea încadrării juridice în cursul cercetărilor penale in rem (cu privire la faptă – împrejurarea că efectele unor acte sau măsuri procesuale se referă doar la faptă), nu există nicio problemă privind exercitarea dreptului la apărare, pentru că suspectul este informat cu privire la faptă și încadrarea sa juridică.
În ultimul caz, dacă schimbarea de încadrare juridică apare după momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, persoana nu beneficiază de posibilitatea de avea un proces echitabil. De exemplu, dacă inculpatul nu este informat în cel mai scurt timp cu privire la noua încadrare juridică, el va fi menținut în eroare cu privire la noua natură a acuzației până la comunicarea rechizitoriului, drept urmare nu mai poate beneficia de timpul și mijloacele adecvate pentru a-și pregăti apărarea.
Schimbarea încadrării juridice apare atunci când se descoperă ulterior noi împrejurări care conduc la această concluzie sau atunci când a avut loc o greșită apreciere a încadrării. Față de faza urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice se poate dispune și în faza judecății, când instanța are obligația de a pune în discuție noua încadrare și îi pune în vedere inculpatului că are dreptul să ceară lăsarea cauzei la urmă sau poate solicita amânarea judecății pentru a-și pregăti apărarea.
Pentru a decide dacă textul de lege este sau nu constituțional, CCR va aprecia echitatea procedurii schimbării încadrării juridice în funcție de momentul procesual în care intervine aceasta. Dacă aceasta apare după punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanță, inculpatul nu beneficiază de dreptul de a fi informat în cel mai scurt timp și în detaliu despre încadrarea juridică a faptei, pentru că legea prevede că inculpatul are dreptul să fie informat despre acest aspect doar cu prilejul punerii în mișcare a acțiunii penale, nu și ulterior acestui moment.
Analizând textul de lege, CCR admite excepția de neconstituționalitate și stabilește că prevederile art. 311 alin. 3 conform cărora organul judiciar care a dispus schimbarea încadrării juridice nu este obligat să îl informeze pe acuzat cu privire la aceasta, încalcă dispozițiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil și la apărare.