Prin tranzacţie părţile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite, prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealaltă.

Tranzacţia poate fi constatată şi prin hotărâre judecătorească. Potrivit art. 2.278 C. civil tranzacţia care este constatată printr-o hotărâre judecătorească poate fi desfiinţată prin acţiune în nulitate sau acţiune în rezoluţiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacată cu acţiune revocatorie sau cu acţiunea în declararea simulaţiei.

Acest articol, potrivit ştirilor juridice, a fost contestat pe motive de neconstituţionalitate.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a avut în vedere că rezilierea reglementată prin dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul de proprietate privată. Se mai arată că art. 272 şi art. 273 din Codul de procedură civilă din 1865 reglementau posibilitatea anulării tranzacţiei confirmate printr-o hotărâre judecătorească doar “pentru vicii de consimţământ sau nerespectare de procedură”; or, în prezent, tranzacţia poate fi desfiinţată ca orice contract, prin promovarea unei acţiuni în nulitate, rezoluţiune sau reziliere, ceea ce înseamnă că nu mai are nicio utilitate consfinţirea tranzacţiei prin hotărâre judecătorească.

Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 101/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 297/2017, a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată în etapa procesuală a recursului de către autor, în calitate de fost administrator al Societăţii.

Având în vedere aceste considerente excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de o persoană care nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunţat sentinţa de reziliere a tranzacţiei judiciare. Or, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, dacă indiferent de soluţia pronunţată în prezenta cauză, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o cerere de recurs ab initio inadmisibilă, rezultă că excepţia de neconstituţionalitate nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992; astfel, întrucât excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, aceasta urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.

Prin urmare pentru a fi admisă spre soluţionare aşa cum am mai atras atenţia, o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să îndeplinească mai multe condiţii iar una dintre ele se referă la subiectul care invocă excepţia de neconstituţionalitate.