Revizuirea este o cale extraordinară de atac care a fost introdusă în dreptul român în 1865 și este inspirată din dreptul francez. Prin intermediul revizuirii se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și se poate relua judecarea cauzei. Această cale extraordinară de atac nu implică realizarea unui control judiciar, ci duce la o nouă judecare a cauzei și are la bază elemente noi.

Revizuirea a fost reluată și în actualul Cod de procedură civilă. O situație care a generat sesizarea ÎCCJ pentru a stabili modul în care va fi interpretată este cea generată de unul dintre motivele de revizuire.

Problema care a generat controverse vizează modul de interpretare a momentului de la care curge termenul de o lună pentru exercitarea revizuirii, respectiv din ziua în care partea a luat la cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului sau de hotărârea care a declarat fals înscrisul. Codul de procedură civilă a stabilit că dacă nu există o astfel de hotărâre, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au apreciat că termenul de revizuire curge de la momentul la care revizuentul a luat la cunoștință de rezoluția de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a constatării de către procuror a intervenției prescripției răspunderii penale sau a unui act similar al organului de urmărire penală prin care se constată o cauză care împiedică finalizarea acțiunii penale printr-o hotărâre judecătorească. Se apreciază că acesta este momentul în care partea a avut cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală și din acest moment curge și termenul de 3 ani sus-menționat.

Alte instanțe au considerat că data de la care curge termenul de revizuire de o lună este de la împlinirea celor 3 ani de la data producerii împrejurărilor pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face prin hotărâre penală. Se susține că acest moment este independent de constatarea acestei împrejurări printr-un act al organului de urmărire penală.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 3/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 245 din 10 aprilie 2017. Analizând sesizarea cu care a fost învestită, ÎCCJ a apreciat că urmează să clarifice care este momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire atunci când nu există o hotărâre de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului sau o hotărâre prin care înscrisul să fi fost declarat fals.

Analizând textul de lege supus atenției, ÎCCJ consideră că legiuitorul a inserat un moment subiectiv de la care începe să curgă termenul de o lună și în care partea interesată în revizuirea hotărârii civile ia cunoștință, în orice mod, de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală și un moment obiectiv după împlinirea căruia nu mai poate fi exercitată revizuirea.

Prin sintagma „partea  a luat cunoștință de împrejurările…” se înțeleg orice modalități prin care s-ar putea afla că au intervenit elemente care pot împiedica constatarea infracțiunii printr-o hotărâre penală. Se va ține cont și de situația personală a revizuentului în astfel de cazuri.

Se consideră că dacă organul de urmărire penală a dispus prin actul de neîncepere sau de clasare a urmăririi penale, sesizarea instanței civile pentru cercetarea falsului nu înseamnă că se va prelungi momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire până la rămânerea definitivă a hotărârii civile. Rețineți că în acest caz de revizuire, calea de atac a revizuirii nu este condiționată de cercetarea separată  a falsului de către instanța civilă, ci instanța de revizuire va cerceta falsul pe cale incidentală.

Practic, pentru a se adresa instanței de revizuire, este necesar ca organul de urmărire penală sau instanța penală să fi constatat prin ordonanță, hotărâre că există un impediment legal în pronunțarea unei hotărâri de condamnare.

ÎCCJ apreciază că momentul la care partea ia cunoștință de faptul că nu se mai poate face constatarea infracțiunii printr-o hotărâre penală este fie comunicarea actului organului de urmărire penală sau al instanței penale, fie alte circumstanțe dovedite prin orice mijloace de probă și care sunt la aprecierea instanței de revizuire și formează convingerea că partea a știut de la data actelor sau a circumstanțelor că nu mai este posibilă răspunderea penală a făptuitorului.

În concluzie, ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună este data de la care partea a luat cunoștință, în orice mod, de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală. De reținut că această dată nu poate depăși 3 ani de la data producerii împrejurărilor sus-menționate.