Reintegrarea în funcţie a unui salariat ca urmarea a unei hotărâri judecătoreşti are efecte atât asupra persoanei care a fost angajată pe respectiva funcţie cât şi pentru angajatorul care urmează să fie reintegrat.

Potrivit  dispozitiilor art. 56 lit. e) Codul Muncii contractul individual de munca încetează de drept ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat,  a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecatoreşti de reintegrare.

Ne întrebăm ce efecte poate produce situaţia în care ulterior deciziei de reintegrare este considerat nul contractul individual de muncă al celui reîntegrat în funcţie?

Potrivit ştirilor juridice, practica judiciară a constatat că împrejurarea că angajatorul a emis  un act juridic denumit Decizie de concediere, în cuprinsul căreia nu s-a folosit sintagma  legală  aceea de  “încetare de drept”,  este  nerelevantă, nu afectează de nelegalitate actul, câtă vreme  s-a indicat clar şi fără echivoc  intervenirea cazului de încetare de drept a contractului de muncă prevăzut de art. 56 lit. e) Codul Muncii,  acesta fiind dovedit şi  argumentat în cuprinsul aceluiaşi act, prin trimiterea punctuală la  hotărârile judecatoreşti  şi la decizia de reintegrare a fostului salariat.

Constatarea ulterioară a  nulităţii  contractului individual de muncă al persoanei reintegrate nu produce efecte în cauza.

Într-un caz practic s-a reţinut că prin sentinţă civilă pronunţată de Tribunal s-a respins contestaţia formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta S.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei şi s-a reţinut că temeiul în drept al încetării raporturilor de muncă l-a reprezentat art. 56 lit.e din Codul Muncii.

O prima critică a contestatoarei a vizat legalitatea deciziei de încetarea a raporturilor de muncă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor art.74 C.Muncii. Instanţa a reţinut că în cazul încetării de drept a contractului de muncă, pentru unul sau altul dintre motivele prevăzute de art.56 C.Muncii, nu este necesară îndeplinirea vreunei formalităţi prealabile obligatorii, întrucât încetarea intervine de drept, de la lege, neputându-se decât constata că aceasta încetare a intervenit.

În dreptul muncii efectele nulităţii contractului se produc numai pentru viitor, astfel că nu  pot fi anulate prestaţiile executate de părţi (prestarea muncii, plata salariului, alte drepturi şi obligaţii).
În considerarea celor expuse s-a constatat că raporturile de muncă dintre BF – persoana iniţial reintegrata şi unitatea de învaţământ intimată au încetat în final ca urmare a constatării nulităţii contractului individual de muncă,  la o data ulterioară emiterii deciziei  atacată în cauza de faţa, moment în care contestatoare nu mai avea nici un raport de muncă cu intimata, acestea fiind încetate de drept asa cum s-a arătat în precedent.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal şi motivat, contestatoarea, care a susţinut că în mod greşit  Tribunalul a respins contestaţia formulată ca neîntemeiata, deşi  decizia de concediere este nelegală şi netemeinică. Arată că în  situaţia sa nu trebuia emisa o decizie de concediere, neexistând temei legal. Astfel, o decizie de concediere poate fi dispusă numai în temeiul dispoziţiilor legale cuprinse în art. 58 – 72 din C. Muncii.

Privitor la nulitatea  contractului de muncă al persoanei reintegrate BF,  arata ca într-adevar  în dreptul muncii efectele constatării nulităţii contractului de muncă se produc numai pentru viitor, dar a  susţinut  că nimic nu se opunea ca instanţa de fond să admită contestaţia sa, să constate nelegalitatea deciziei de concediere pentru motivele invocate şi, pe cale de consecinţă, să dispună reintegrarea pe postul deţinut anterior, rămas vacant prin constatarea nulităţii contractului de muncă al numitei  BF, în condiţiile arătate mai sus.

Contractul individual de muncă încetează de drept ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecatoreşti de reintegrare.

De reţinut!

Împrejurarea că angajatorul a emis  un act juridic denumit Decizie de concediere, în cuprinsul căreia nu s-a folosit sintagma  legală  aceea de  “încetare de drept”,  este  nerelevantă, nu afectează actul, câtă vreme  s-a indicat clar şi fără echivoc  intervenirea cazului de încetare de drept a contractului de muncă prevăzut de art. 56 lit. e) Codul Muncii,  acesta fiind dovedit şi  argumentat în cuprinsul aceluiaşi act, prin trimiterea punctuală la  hotărârile judecătoreşti  şi la decizia de reintegrare a fostului salariat.