Împotriva soluţilor de neurmărire sau netrimitere în judecată se poate face plangere la judecătorul de cameră preliminară.

Astfel, în art. 341 alin. 2) C. procedură penală se prevede că judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare şi dispune citarea petentului şi a intimaţilor şi încunoştinţarea procurorului, cu menţiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mişcare acţiunea penală, petentul şi intimaţii pot formula cereri şi ridica excepţii şi cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

Potrivit ştirilor juridice acest articol a fost considerat neconstituţional invocându-se o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că  normele procesual penale ale art. 341 alin. (2) teza ultimă din Codul de procedură penală sunt contrare normelor constituţionale şi convenţionale invocate, întrucât, pe de o parte, se conferă numai persoanei care a avut calitatea de inculpat dreptul de a formula cereri şi de a ridica excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale, textul excluzând acelaşi drept şi pentru persoana vătămată sau partea responsabilă civilmente, iar, pe de altă parte, norma criticată este lipsită de predictibilitate, întrucât nu prevede dacă părţile au dreptul de a solicita administrarea de probe necesare lămuririi cauzei sau apărute după emiterea soluţiei de clasare a cauzei.

Curtea Constituţională a reţinut că nu  se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, plângerea reglementată de dispoziţiile art. 341 din Codul de procedură penală reprezentând prin ea însăşi o garanţie a realizării acestui drept.

Stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanţei procurorului de neurmărire/ netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenţei sale constituţionale şi nu încalcă liberul acces la justiţie, Curtea Constituţională statuând în acest sens că “legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege”.

Astfel,  textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil aşa cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementările internaţionale invocate, câtă vreme petentul are deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecată nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, cu notele scrise depuse, precum şi cu posibilitatea formulării de către inculpat a unor cereri sau excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale.

În concluzie, s-a respins excepţia de neconsituţioanlitate, soluţie regăsită în Decizia nr. 758/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 134/2017.