Legislaţia penală prevede că judecătorul de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, verifică, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauţiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menţinerea acestei măsuri. Potrivit art. 343 C. de procedură penală durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă.

Aceste dispoziţii au făcut obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, considerându-se că se încalcă dispoziţiile constituţionale.

Care au fost motivele excepţiei de neconstituţionalitate?

Potrivit ştirilor juridice, s-a susţinut că dispoziţiile art. 207 alin. (7) şi ale art. 343 din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dreptul la libertate şi la siguranţă, prezumţia de nevinovăţie, dreptul la liberă circulaţie, dreptul la viaţă intimă, familială şi privată, condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi interdicţia afectării prin ordonanţe de urgenţă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în măsura în care termenul de “cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă”, prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală ca durată maximă a procedurii în camera preliminară, este considerat un termen de recomandare, şi nu unul imperativ, de decădere, respectiv în măsura în care judecătorul de cameră preliminară, ca urmare a verificării periodice, în temeiul art. 207 alin. (7) din Codul de procedură penală, a măsurii controlului judiciar, poate menţine această măsură preventivă, în mod repetat, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală.

Se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea. Referitor la natura juridică a termenului de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală, autorii excepţiei arată că instituţia camerei preliminare a fost concepută în scopul înlăturării duratei excesive a procedurilor în faza de judecată.

S-a considerat că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală este un termen imperativ, peremptoriu, deoarece înăuntrul acestui termen judecătorul de cameră preliminară trebuie să îndeplinească toate activităţile date în competenţa sa prin lege, sancţiunea neîndeplinirii actelor înăuntrul termenului peremptoriu fiind, potrivit art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, decăderea din exerciţiul dreptului procesual şi nulitatea actului făcut peste termen.

Care este Decizia Curţii Constituţionale?

În ceea ce priveşte termenul de “cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă”, prevăzut de dispoziţiile art. 343 din Codul de procedură penală ca durată a procedurii în camera preliminară Curtea a reţinut că acesta este un termen de recomandare. În acest sens, trebuie avut în vedere faptul că, în general, termenele fixate prin lege în sarcina instanţelor judecătoreşti în vederea efectuării anumitor acte sau proceduri sunt termene de recomandare. De altfel, calificarea duratei procedurii în camera preliminară ca fiind un termen de decădere ar lipsi complet de finalitate această fază a procesului penal în cazul nerespectării termenului în discuţie, cu atât mai mult cu cât există şi posibilitatea formulării unei contestaţii, care la rândul ei conduce la dilatarea acestei faze a procesului penal, fără ca judecătorul de cameră preliminară să dispună de pârghii prin care să poată impune finalizarea ei într-un anumit termen. Prin urmare, nu poate fi reţinută critica autorului excepţiei în sensul că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 343 din Codul de procedură penală este un termen imperativ, peremptoriu, înăuntrul căruia judecătorul de cameră preliminară trebuie să îndeplinească toate activităţile date în competenţa sa prin lege, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului procesual şi a nulităţii actului făcut peste termen, potrivit art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din aceste considerente a respins, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 505/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 818/2016.

În concluzie, în cazul procedurii camerei preliminare nu se prevede o durată totală a controlului judiciar, pentru că nu există un risc crescut al depăşirii unui termen rezonabil pentru o astfel de măsură, având în vedere că această fază a procesului penal este una care, prin natura ei, nu se întinde pe o durată mare de timp.