Conform legislaţiei, şi anume art. 60 alin. 1) lit. g) C. muncii, era prevăzut că nu poate fi dispusă concedierea salariţilor pe durata exercitării unei funcţii eligibile într-un organism sindical, cu excepţia situaţiei în care concedierea este dispusă pentru o abatere disciplinară gravă sau pentru abateri disciplinare repetate, săvârşite de către acel salariat. Această literă a fost suspendată de la data de 22 decembrie 2015 până la 4 februarie 2016 inclusiv, ca urmare a admiterii excepţiei de neconstituţionalitate prin Decizia C.C. nr. 814/2015, publicată la 22 decembrie 2015.
Însă prevederile menţionate mai sus au constituit din nou subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, excepţie care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 391/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 746/2016, tocmai datorită faptului că aceasta a fost deja soluţionată.
Care au fost motivele invocării excepţiei de neconstituţionalitate?
Se susţine că prevederile art. 60 alin (1) lit. g) din Codul muncii încalcă dreptul de proprietate al angajatorului asupra bunurilor şi veniturilor pe care acesta le realizează, obligând practic să suporte cheltuieli salariale fără ca acestea să se justifice din punct de vedere economic şi organizatoric. Consideră că, atât timp cât angajatorul poate face dovada faptului că disponibilizarea liderilor de sindicat a avut la bază un motiv obiectiv, care nu are nicio legătură cu activitatea sindicală desfăşurată, disponibilizarea acestora se poate realiza. De asemenea, se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece calitatea de “lider de nucleu” în cadrul unui sindicat nu este mai presus de calitatea de salariat al unei societăţi. Prin urmare, acestui lider sindical nu i se poate oferi un privilegiu, pe toată durata mandatului de lider de nucleu în cadrul sindicatului, astfel încât să nu poată fi dispusă concedierea sa nici măcar pentru motive obiective, precum desfiinţarea postului.
Soluţia Curţii Constituţionale
Curtea reţine că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 814 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 22 decembrie 2015, instanţa de contencios constituţional a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 60 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt neconstituţionale.
Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea, aplicând considerentele de principiu statuate în jurisprudenţa sa cu privire la principiul proporţionalităţii, a constatat că limitarea activităţii economice a angajatorului, prin interdicţia de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, este justificată de interesul asigurării libertăţii sindicale prin protejarea acelor salariaţi care au rol de reprezentare, promovare şi apărare a drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, scopul reglementării prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. g) fiind unul legitim. Măsura de limitare este adecvată, fiind capabilă să ducă la îndeplinirea scopului protejării activităţii sindicale şi este necesară pentru îndeplinirea acestui scop.
Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia legislativă criticată nu este proporţională cu obiectivul urmărit prin limitarea activităţii economice a angajatorului. În concluzie, Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate, prin interzicerea de a concedia persoanele care ocupă funcţii eligibile într-un organism sindical, în cazurile în care concedierea nu are legătură cu activitatea sindicală, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind activitatea economică.
Astfel, în cazul în care se constată vreo legătură între motivul de concediere şi activitatea de îndeplinire a mandatului pe care salariatul care ocupă o funcţie eligibilă într-un organism sindical l-a primit de la salariaţii din unitate, decizia de concediere a acestuia este nelegală, în baza art. 220 alin. (2) din Codul muncii, potrivit căruia, “Pe toată durata exercitării mandatului, reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate”.