Un proverb românesc spune că „cine împarte, parte-și face.”  Tocmai pentru a evita situațiile în care un judecător dorește să promoveze o acțiune  și instanța competentă să o soluționeze este aceea la care acesta își desfășoară activitatea, legiuitorul a decis că acesta are obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Poate apărea și cazul în care o persoană promovează o acțiune împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, situație în care reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă.

Legiuitorul a stabilit că regulile de mai sus se aplică și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Practica este neunitară cu interpretarea sintagmei „competența instanței la care își desfășoară activitatea” judecătorul atunci când are calitatea de reclamant, sens în care a fost sesizată ÎCCJ. Tot ÎCCJ a fost chemată să stabilească dacă normele de mai sus sunt aplicabile în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefieri) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Care au fost opiniile cu privire la cazul judecătorilor?

Unele păreri au fost că prevederile legale se aplică doar dacă litigiul este de competența instanței la care își desfășoară efectiv activitatea judecătorul reclamant. Sintagma „competența instanței la care își desfășoară activitatea” nu poate fi interpretată în sensul de curte de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul/procurorul/asistentul-judiciar, ci se referă la instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv. Aceste prevederi legale nu se aplică dacă judecătorul este reclamant și nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze litigiul.

Într-o altă opinie, sintagma în discuție s-ar interpreta cu privire la toate ciclurile procesuale ale judecății dacă judecătorul este reclamant, indiferent de instanța unde lucrează, dacă acestea aparțin circumscripției curții de apel din a cărei rază teritorială face parte și instanța căreia i-ar reveni competența soluționării cererii. Legiuitorul a decis în acest mod pentru a înlătura orice suspiciune de soluționare cu părtinire a cauzei în condițiile în care judecătorul are calitatea de reclamant.

Care au fost opiniile cu privire la cazul grefierilor?

Unii au fost de părere că textul de lege cu privire la judecători nu se aplică și în cazul grefierilor, pentru că scopul ei a fost acela de a asigura imparțialitatea instanței de judecată fără să se poată extinde la personalul auxiliar care nu își desfășoară activitatea în cadrul instanței competente să judece cauza.

Într-o altă opinie, s-a considerat că textul de lege ar fi aplicabil în sensul că noțiunea de grefier nu se referă doar la cei care lucrează în cadrul instanțelor judecătorești, ci se aplică și celor care lucrează în cadrul parchetelor de pe lângă instanțe.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ  a pronunțat Decizia 7/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 461 din 22 iunie 2016. Cu privire la modul de interpretare al sintagmei „instanța la care își desfășoară activitatea”, ÎCCJ consideră că textul de lege în cauză a plecat de a premisa că judecătorul care este și reclamant într-o anumită cauză să activeze la instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță. Rețineți că această condiție nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanță decât cea competentă, de același grad, chiar situată în raza aceleiași curți de apel.

Textul supus interpretării se referă la sesizarea primei instanțe, nu și în cazul exercitării căilor de atac.

În concluzie, ÎCCJ consideră că sintagma „instanța la care își desfășoară activitatea” se referă doar la cazul în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Cu privire la stabilirea de către ÎCCJ dacă aceste text de lege se aplică sau nu în cazul în care reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefieri) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești, ÎCCJ consideră că legea a stabilit același regim și pentru grefierii de la instanțe și pentru cei de la parchetele de pe lângă acestea. Textul de lege nu s-ar putea aplica doar grefierilor de la instanțele de judecată, pentru că nu prevede expres acest lucru.

În concluzie, ÎCCJ a stabilit că în noțiunea de grefier intră și cazul în care reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefieri) la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

O alternativă la strămutare

Textul de lege care a generat sesizarea ÎCCJ apare ca o alternativă la strămutarea procesului atunci când există motive de bănuială legitimă că acesta nu va fi soluționat corect. Aceste prevederi din Codul de procedură civilă fac să nu mai fie necesară sesizarea curții de apel sau a Curții Supreme de Justiție pentru a se pronunța asupra cererii de strămutare pe motiv de imparțialitate a judecătorilor din cauza calității părților.

Dacă este cunoscut și aplicat corect acest text de lege se pot evita pe viitor situații care pot da naștere la suspiciuni din partea celor implicați într-un proces.