Începând cu iulie 1998 s-a decis ca salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocație individuală de hrană care se va acorda sub forma unor tichete de masă.

Acestea au deja o vechime de 18 ani de când sunt în circulație și ele sunt emise fie pe suport de hârtie, fie pe suport electronic. Salariații le pot utiliza doar pentru a achita masa sau pentru a achiziționa produse alimentare, iar costurile sunt suportate integral de angajator. Ele se atribuie în baza dispozitiilor bugetului de stat sau al celor locale.

Legiuitorul a stabilit că sumele corespunzătoare tichetelor de masă acordate de angajator sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, iar pentru salariat sunt scutite de plata impozitului pe venitul sub formă de salariu. Rețineți că aceste sume nu se iau în calcul nici pentru angajator, nici pentru salariat la stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial.

La 1 ianuarie 2005 prin OUG 115/2004 s-a decis ca personalul din unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate să beneficieze lunar de maximum 20 de tichete de masă.

Avalanșa textelor legale cu privire la tichetele de masă a creat opinii diferite asupra modului de interpretare a legii, astfel încât a fost sesizată ÎCCJ pentru a stabili dacă alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă este un drept sau o vocație care se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu acest titlu.

Caz practic

Angajații unui spital au solicitat obligarea angajatorului la plata către fiecare membru de sindicat a contravalorii tichetelor de masă retroactiv și după pronunțarea hotărârii, atâta timp cât aceștia își păstrează calitatea de salariați în acea unitate sanitară. Practic, angajatorul a refuzat să acorde aceste tichete de masă, deoarece instituția publică (spitalul) avea datorii la bugetul de stat. Angajații au susținut că au un drept pentru a li se acorda aceste tichete de masă, iar nu o vocație. Faptul că nu li s-au acordat le-a produs un prejudiciu egal cu valoarea în bani a acestora.

Instituția sanitară a precizat că tichetele de masă pot fi acordate doar în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate. În cazul concret, tichetele nu au fost acordate, pentru că, deși unitatea sanitară a prevăzut sume cu această afectațiune în bugetul de venituri și cheltuieli, a avut alte priorități.

Instanța a admis în parte acțiunea și a obligat spitalul să achite fiecăruia dintre reclamanți contravaloarea tichetelor de masă solicitate retroactiv până la pronunțarea hotărârii, proporțional cu perioada de timp lucrată de fiecare dintre aceștia. Instanța a respins solicitarea reclamanților de a li se achita contravaloarea tichetelor de masă în continuare.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Și în privința acordării tichetelor de masă, practica instanțelor de judecată s-a dovedit a fi neunitară. Într-o opinie, se consideră că acordarea contravalorii tichetelor de masă este un drept, pentru că textul de lege nu condiționează acordarea acestora de situația financiară a angajatorului. Alte instanțe au fost de părere că acordarea tichetelor de masă este o vocație care se realizează doar dacă angajatorul are alocate fonduri în acest sens.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 5/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 391 din 23 mai 2016. Analizând textele de lege, ÎCCJ a constatat că legiuitorul a reglementat distinct personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate și personalul contractual din unitățile și subunitățile sanitare care se finanțează de la bugetul de stat.

Știrile juridice prevăd că personalul contractual din unitățile sanitare care se finanțează de la bugetul de stat beneficiază de tichete de masă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate. Prin OUG 115/2004 legiuitorul a reglementat distinct dreptul personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii de a primi tichete de masă.

Noutățile legislative arată că cheltuielile efectuate de spitalele publice cu acordarea tichetelor de masă personalului încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii nu sunt cheltuieli de la bugetul de stat, ci din veniturile proprii ale spitalului, chiar dacă sursa de bază a acestor venituri este contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate. Acest aspect denotă diferența regimului juridic cu privire la tichetele de masă acordate personalului contractual finanțat de la bugetul de stat față de cel care se finanțează din fonduri proprii.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că prevederile din OUG 115/2004 trebuie interpretate în sensul că alocația individuală de hrană sub forma tichetelor de masă pentru personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă un drept, iar nu o vocație.

Bugetul între dorință și realitate

Faptul că bugetul de stat nu poate suporta toate costurile unui întreg sistem ne face să credem că s-a ajuns aici pentru că „din cazanul bugetului de stat luăm cu polonicul și punem înapoi cu lingurița”. (Valeriu Butulescu)