Criza economică din România și realitățile din ultimul sfert de secol au pus la pământ industria țării și au dus la închiderea multor fabrici, uzine, instituții. În plus, mulți dintre cei care au început o afacere după anii 90 nu au rezistat valului de capitalism ce a cuprins România și au fost nevoiți să își concedieze angajații și să pună lacătul pe ușă.

Problema care a apărut pentru mulți români a fost atunci când au vrut să iasă la pensie și le erau necesare dovezi privind vechimea în muncă și acte care să ateste că au lucrat în grupa I sau II. Mulți s-au confruntat cu situația în care fostul angajator a fost desființat ca urmare a lichidării fără să știe cine le poate furniza actele necesare pentru dovedirea vechimii în muncă. Pe cine să dea în judecată pentru a obține aceste acte și informații fără de care ar fi lipsiți de dreptul de a putea beneficia de o pensie calculată proporțional cu perioada și condițiile în care au lucrat?

Ce problemă a generat sesizarea ÎCCJ?

S-a dovedit că practica instanțelor de judecată este neunitară cu privire la stabilirea persoanei pe care angajatul o poate acționa în instanță pentru a cere reconstituirea vechimii în muncă sau constatarea încadrării activității sale în grupa I sau II anterior lui 2001, în cazul în care fostul angajator nu mai există, pentru că a fost dizolvat și radiat, iar funcția lichidatorului a încetat.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Oamenii s-au confruntat cu diverse situații și au urmat diferite modalități pentru a-și reconstitui vechimea și a obține recunoașterea grupelor lucrate. Au fost cazuri în care fostul angajator a fost acționat în instanță prin intermediul lichidatorului judiciar. În astfel de situații au fost instanțe care au admis acțiunile, chiar dacă societatea a fost dizolvată și radiată și funcția lichidatorului a încetat doar pentru a se asigura opozabilitatea. Alte instanțe au stabilit că fostul angajator, prin lichidator judiciar, nu are calitatea de a sta în proces, pentru că este radiat de la registrul comerțului în baza unei hotărâri judecătorești prin care s-a decis și descărcarea de sarcini a lichidatorului. Au fost și instanțe care au stabilit că angajatorul radiat în procedura falimentului poate sta ca parte în proces.

Unele persoane au promovat acțiuni împotriva caselor județene de pensii. Unele instanțe au decis că nu poate sta în proces casa de pensii, pentru că nu există identitate între cel chemat în judecată și cel care ar putea fi obligat să recunoască încadrarea într-o anumită grupă de muncă. Alte instanțe au apreciat că poate fi parte în proces casa de pensii.

Alte persoane au inițiat acțiuni în contradictoriu cu deținătorul arhivei fostului angajator. Unele instanțe au admis acțiunile formulate astfel, altele, din contră, le-au respins pe considerentul că deținătorul arhivei fostului angajator nu are calitatea de succesor al fostului angajator, ci are doar obligația de a elibera copii ale actelor deținute și adeverințe.

 Ce a decis ÎCCJ?

Având în vedere practica neunitară, era necesar ca ÎCCJ să stabilească cine are calitatea de a putea fi chemat în judecată atunci când fostul angajator nu mai există. ÎCCJ a pronunțat Decizia 2/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 263 din 7 aprilie 2016.

La 1 ianuarie 2011 a fost abrogat decretul privind carnetul de muncă, astfel încât vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea celui care nu are carnet de muncă, de către instanță, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existența raporturilor de muncă. Dacă angajatorul există, acesta are obligația de a elibera angajatului un act care să ateste activitatea desfășurată, durata, salariul, vechimea.

Legiuitorul a stabilit în 1996, că dacă angajatorul nu mai există și activitatea sa nu este continuată de altul, actele în baza cărora se eliberează copii certificate  sunt depuse la MMPS. În 2002 legiuitorul a decis că toate actele privind stagiile de cotizarea la asigurări sociale vor fi preluate de casele județene de pensii sau ale municipiului București, iar în 2006 a stabilit că aceste documente vor fi preluate de Arhivele Naționale sau direcțiile județene ale Arhivelor Naționale. În 2013 s-a decis că documentele în baza cărora se eliberează certificate, extrase sau copii privind stagiile de cotizare să se predea pe bază de contract operatorilor economici autorizați în prestarea de servicii arhivistice.

Știrile juridice arată că până în 2011, raportul juridic de muncă era probat cu înscrisuri și cu alte mijloace de probă. Până la 1 aprilie 2001, vechimea în muncă constituia stagiu de cotizare, iar după această dată perioada contributivă a asiguraților constituie stagiu de cotizare.

Pentru reconstituirea vechimii în muncă/încadrarea activității desfășurate în grupele de muncă nu va putea fi chemat în judecată nici angajatorul radiat și nici lichidatorul, pentru că angajatorul a fost desființat prin insolvență și nu are capacitate procesuală de folosință de a sta în proces, iar fostul lichidator nu are calitate procesuală, pentru că, de la data radierii angajatorului, nu mai poate exercita nicio atribuție privind firma radiată, fiind degrevat de orice responsabilitate.

În concluzie, ÎCCJ  a decis că atunci când angajatorul a fost lichidat, radiat și nu există acte din care să rezulte raporturile de muncă, va putea fi chemată în judecată casa de pensii, pentru că aceasta este cea care poate emite deciziile de pensie în baza actelor care certifică stagiile de cotizare, iar hotărârea judecătorească prin care se recunoaște vechimea este un astfel de document. Dacă există astfel de acte, dar cel interesat nu posedă dovezi privind vechimea în muncă sau activitatea desfășurată în anumite grupe de muncă, poate acționa în instanță pe deținătorul arhivei pentru a-i elibera adeverința necesară, acesta putând sta într-un proces prin care să fie obligat să elibereze o adeverință constatatoare a raportului de muncă.

Regula este că angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători de exactitatea și corectitudinea conținutului adeverințelor pe care le eliberează în vederea stabilirii drepturilor de pensie.

Ce-i de făcut?

Cu siguranță sunt mulți români în situația de a nu putea proba anii de muncă într-o anumită grupă sau vechimea în muncă. Pentru a vă rezolva problema, aveți deschisă calea acțiunii în justiție, iar decizia ÎCCJ a stabilit în mod clar pe cine puteți chema în judecată atunci când fostul angajator nu mai există. În acest mod, evitați ca acțiunea să vă fie respinsă, pentru că ați chemat în judecată pe cine nu trebuia!