Un fenomen extrem de îngrijorător cu care se confruntă societatea românească este delincvența juvenilă. Tot mai mulți minori săvârșesc infracțiuni, sunt arestați preventiv, judecați și condamnați. Fiind minori pedepsele sunt mai puțin aspre decât în cazul majorilor, sens în care legiuitorul a elaborat o serie de măsuri educative neprivative de libertate.

Și totuși ce îi determină pe acești copii să ajungă să săvârșească infracțiuni în loc să își trăiască copilăria? Studiile au arătat că transformările social-economice din România au avut un impact negativ asupra valorilor morale ale tinerilor. Schimbările din România ultimilor ani au dus la creșterea numărului șomerilor, a scăderii nivelului de trai, lucruri care au influențat în mod direct multe familii cu copii care au ajuns să se confrunte cu o serie de lipsuri.

Mânați de dorința unui trai mai bun mulți părinți au luat calea străinătății pentru a putea lucra și și-au lăsat copiii în grija rudelor sau chiar i-au părăsit. Minorii aflați în familii dezbinate, părăsiți de părinți și care se confruntă cu o serie de lipsuri materiale ajung să comită infracțiuni, majoritatea fiind furturi din mașini, magazine, locuințe. În timp, încurajați de ceea ce văd la televizor și pe internet, tinerii au căpătat curaj și au ajuns să aibă singuri inițiativa de a săvârși o infracțiune fără să fie „îndrumați” de un adult. Practic, mediul în care au ajuns să trăiască, sărăcia și lipsurile îi aduc în situația de a fura, iar nu teribilismul vârstei.

Sigur că sunt și minori care săvârșesc și alt tip de infracțiuni  mult mai grave: jafuri, violuri, omoruri sau fapte legate de droguri. Este foarte îngrijorător că au crescut în rândul minorilor infracțiunile grave, săvârșite cu cruzime, astfel încât tot mai mulți minori sunt judecați pentru astfel de fapte.

Ce măsuri preventive se pot aplica minorilor?

Știrile juridice aduse de Codul Penal care a intrat în vigoare la 1 februarie 2014 precizează că, la fel ca în reglementarea anterioară, minorii care nu au împlinit 14 ani nu răspund penal. Minorii care au între 14 și 16 ani răspund penal dacă se probează că au avut discernământ la momentul săvârșirii faptei, iar cei care au împlinit 16 ani răspund potrivit legii.

Noutățile legislative din Codul Penal au stabilit că minorului care a  săvârșit o infracțiune i se pot aplica măsuri neprivative de libertate (stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea zilnică) și măsuri educative privative de libertate (internarea într-un centru educativ sau într-unul de detenție).

Față de vechea reglementare a fost eliminată mustrarea care se putea aplica minorului care a săvârșit o infracțiune.  Pe fondul creșterii infracțiunilor violente în rândul minorilor, mustrarea ar fi fost inutilă, astfel încât nu a mai fost inserată în Noul Cod Penal.

Rețineți că față de minorul care la data săvârșirii infracțiunii avea între 14 și 18 ani se poate lua o măsură educativă privativă de libertate dacă a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s-a aplicat o măsură educativă executată sau a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat sau atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare de 7 ani sau mai mare sau detenția pe viață.

Practica neunitară

O problemă de drept care a generat interpretări diferite în practica instanțelor de judecată a fost aceea privind măsurile preventive aplicabile minorilor, în sensul de a ști dacă la momentul soluționării în primă instanță a acțiunii penale prin luarea unei măsuri educative, încetează de drept măsura preventivă dispusă anterior față de minor.

Într-o primă opinie, se consideră că atunci când instanța ia o măsură educativă față de un minor, atunci încetează de drept măsura preventivă a arestului și minorul este pus de îndată în libertate.

În cea de a doua opinie, s-a considerat că măsura arestului preventiv poate subzista pe tot parcursul procesului până când hotărârea instanței prin care se aplică o măsură educativă devine definitivă.

Având în vedere că diferențele de opinii ale instanțelor au generat o practică neunitară, a fost sesizată ÎCCJ pentru a se pronunța asupra acestor aspecte.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat decizia 7/2015 care a fost publicată în Monitorul Oficial 234 din 6 aprilie 2015. Analizând dispozițiile legale, ÎCCJ a precizat că legea a stabilit că instanța va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv atunci când a decis să îi aplice o măsură educativă.

Legea nu precizează dacă măsura educativă din textul de lege este privativă sau nu de libertate, dar ÎCCJ consideră că legiuitorul s-a referit la ambele tipuri de măsuri educative. Noutățile legislative arată că practica majoritară a instanțelor a relevat faptul că indiferent de infracțiune și de tipul măsurii educative luate, este obligatorie punerea în libertate a inculpatului minor la momentul pronunțării hotărârii în primă instanță.

Rețineți că momentul punerii în libertate a inculpatului minor arestat preventiv este acela al soluționării cauzei în primă instanță, iar nu momentul rămânerii definitive a hotărârii primei instanțe. Faptul că legiuitorul a folosit sintagma „de îndată” a dat caracter executoriu de punere în libertate  a minorului arestat preventiv.

Dacă instanțele nu ar proceda în acest mod s-ar ajunge la situația în care inculpatul minor condamnat în primă instanță la o măsură educativă neprivativă de libertate ar putea fi privat de libertate până la rămânerea definitivă a hotărârii, fapt incompatibil cu decizia instanței.

În concluzie, ÎCCJ a decis că la momentul soluționării în primă instanță a acțiunii penale prin pronunțarea unei măsuri educative (indiferent de natura acesteia), măsura arestării preventive luate anterior față de inculpatul minor, încetează de drept, iar instanța dispune punerea de îndată în libertate a acestuia.

Delincvența juvenilă este lumea copiilor cu aripi frânte

Este dureros că în majoritatea cazurilor climatul social este cel care i-a împins pe acești minori să săvârșească infracțiuni, fapt atestat de studiile realizate. Din păcate, nu se iau măsuri concrete pentru a micșora numărul infracțiunilor săvârșite de minori. Mulți dintre ei, după ce își ispășesc pedeapsa privativă de libertate, sunt eliberați și comit o nouă faptă. Practic, sistemul nu îi ajută să fie reeducați și să se poată reintegra social după ispășirea pedepsei, nu le oferă șansa la o nouă viață.

Pentru mulți lipsa unui climat familial normal, a unei educații sau a faptului că până la 14 ani legea nu îi pedepsește dacă săvârșesc infracțiuni, îi încurajează să persevereze în infracționalitate.  Mulți dintre minorii care săvârșesc infracțiuni nu au parte de afecțiune din partea familiei, asistă la conflicte și acte de violență acasă, fapt ce le creează traume care au drept consecință viitoarele lor fapte infracționale.

Poate că totuși nepăsarea duce la delincvență juvenilă…