Fără ierarhie, în lume ar domni haosul, arbitrarul. Însă deasupra oricărei ierarhii trebuie să se afle legea. Dar până şi legile au ierarhia lor! Bunăoară, legile organice sau ordinare nu se pot situa mai presus decât legea fundamentală. Nicio lege nu poate contrazice legea legilor, Constituţia!

În Constituţia României se prevede, negru pe alb, că în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Tot acolo scrie, cu litere clare, de neşters, că Ministerul Public îşi exercită atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii şi că parchetele funcţionează pe lângă instanţele de judecată.

Potrivit Codului de procedură penală (prin al său alin. 7 din art. 374), probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti. Codul de procedură penală mai spune, tot acolo, că probele acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi vor fi avute în vedere de către instanţă la deliberare. Această prevedere legislativă a fost supusă, recent, la o probă de rezistenţă: cea a verificării constituţionalităţii. Să detaliem şi să vedem ce s-a întâmplat mai departe!

 

Nu mai este loc şi pentru procuror?! Este firesc să fie exclus?

Curtea Consituţională a fost sesizată, de către Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală, cu o excepţie de neconstituţionalitate. Speţa penală de la care a pornit toată tărăşenia a ocazionat punerea în discuţie a unor aspecte referitoare la proba privind efectuarea unei expertize de evaluare a unor bunuri mobile, precum şi la solicitările legate de interceptări (înregistrări).

Ştiri juridice de ultimă oră ne anunţă că în „Monitorul oficial” 174 din 13.III.2015 a fost publicată Decizia CCR nr. 76/2015 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 374 alin. 7, teza a doua din Codul de procedură penală.

Sursa nemulţumirilor care au dus la invocarea neconstituţionalităţii se află în dispoziţiile procedurale care îngăduie doar părţilor să ia parte la administrarea contradictorie a probelor (efectuată potrivit art. 374 alin. 7). Altfel spus, procurorului nu i s-a oferit, în această circumstanţă, posibilitatea de a-şi exprima opinia în ceea ce priveşte probele, el nefiind parte în proces. Ori Constituţia spune cu totul altceva, după cum a subliniat reprezentantul Ministerului Public.

Procurorul îşi îndeplineşte rolul de reprezentant al interesului social, general şi public, în concret prin activităţi precum efectuarea urmăririi penale, conducerea şi supravegherea activităţii de cercetare penală a poliţiei judiciare, sesizarea instanţelor pentru judecarea cauzelor penale, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi altele.

În genere, procurorul ia parte la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are un rol activ în aflarea adevărului. Însuşi Codul de procedură penală prevede că judecata se desfăşoară oral, direct şi contradictoriu, dar şi că la judecată va participa, obligatoriu, şi procurorul. Acesta din urmă poate formula cereri, poate ridica excepţii şi pune concluzii.

Punând sub puternica lumină a textului constituţional prevederile art. 374 alin. 7 din Codul de procedură penală (conform cărora probele administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi nu se readministrează în cursul cercetării judecătoreşti, fiind puse în dezbaterea contradictorie a părţilor şi avute în vedere de instanţă la deliberare), judecătorii CCR constată că respectiva reglementare (din procedura penală) nu face decât să suprime posibilitatea procurorului de a lua parte la dezbaterea, în contradictoriu, a probelor gestionate pe parcursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi.

Prin natura sa, contradictorialitatea reprezintă o garanţie solidă a dreptului la echitatea procesului penal. Ea face posibilă atât acuzarea, cât şi apărarea, deci nu doar o simplă înlesnire a cunoaşterii de către completul de judecată a elementelor probatorii de natură a conduce la întemeierea hotărârii judecătoreşti. Întotdeauna, fiecare dintre părţile aflate în confruntare trebuie să aibă posibilitatea de a contraataca, de a combate argumentele şi probele ce ar putea-o pune în dezavantaj în faţa completului de judecată.

Concomitent, s-a evidenţiat un lucru esenţial: din jurisprudenţa CEDO rezultă că principiul contradictorialităţii nu se referă doar la părţile procesului penal. El priveşte şi Ministerul Public, prin procurorii constituiţi în parchete!

 

Situaţia trebuie remediată şi constituţionalitatea rapid instaurată!

Procurorul trebuie să ia parte la proces, aducându-şi aportul la aflarea adevărului. El colectează şi gestionează probe, pe parcursul urmăririi penale, indiferent dacă acestea îi sunt prielnice ori ba suspectului ori inculpatului.

La momentul alcătuirii Constituţiei României, procurorului i s-a fixat, cum spuneam, un rol esenţial în susţinerea intereselor generale ale societăţii. În orice proces penal sunt implicate şi interese generale. Ele trebuie să fie ocrotite! O faptă antisocială îi priveşte, în esenţă, pe toţi componenţii societăţii. Pericolul iscat de către o infracţiune oarecare e unul social şi nu doar individual!

Întrucât rolul de ocrotitor al acestor interese generale îi aparţine procurorului, el trebuie să participe la procesul penal, inclusiv în împrejurarea avută în discuţie aici. În această direcţie, Constituţia ţării stabileşte, fără dubii, rolul Ministerului Public (care-şi exercită atribuţiile prin procurori). Numai că dezbaterea probelor în contradictoriu efectuată potrivit textului de lege criticat, adică în lipsa procurorului, vine, aşa cum s-a constatat la CCR, în contradicţie puternică cu textul Constituţiei. Iar Constituţia nu suportă contraziceri!

Urmarea e mai mult decât previzibilă: potrivit ultimelor ştiri juridice, textul recent adus în atenţia Curţii Constituţionale a fost declarat neconstituţional, prin Decizia CCR nr. 76/2015. Procurorul nu poate să fie exclus de la dezbaterea contradictorie, în instanţă, a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi necontestate de către părţi.

 

Ce i se cere oricărei legi? Respect pentru Constituţie!

Prevederea legală declarată neconstituţională îşi va înceta efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest timp, Parlamentul nu are să pună în acord respectiva reglementare cu dispoziţiile Constituţiei.

După cum fiecare neam are conducătorii pe care îi merită, la fel s-ar putea spune şi cu privire la constituţiile diverselor state. De fapt, Hegel ne-a luat-o cu mult înainte, susţinând că fiecare naţiune îşi are Constituţia care i se potriveşte.

Constituţia este, aşa cum se spune uneori, mama tuturor legilor. Este o mamă prolifică, cu numeroşi copii. Dacă ar fi ascultători cu toţii, n-ar mai fi atâtea probleme. Dar fără probleme… ne-am plictisi!