În mitologia greacă, zeița Themis era cea care împărțea dreptatea, judecând oamenii acelor timpuri. Pentru a fi imparțială, era legată la ochi și ținea în mâna dreaptă balanța justiției, iar în mâna stângă avea o sabie pe care o ținea uneori cu lama în jos, semn că s-a făcut dreptate și decizia a fost luată.

O parte dintre cei judecați de zeița Themis se considerau nedreptățiți și apelau la o forță superioară acesteia, adresându-se zeiței Nemesis, care personifica răsplata divină. Pe atunci, forul superior era zeița Nemesis care dădea fiecărui om ceea ce merita, pedepsindu-i aspru pe cei necinstiți.

Astăzi, există o ierarhie a instanțelor de judecată, a actelor care se emit de către instituțiile statului. Deciziile sunt luate de oameni pentru oameni, cu consecințe directe tot asupra oamenilor.

Regatul zeilor care împărțeau dreptatea a apus demult. Acum oamenii împart dreptatea și fac legile după propriile convingeri și percepții, iar ceea ce-i drept pentru unii poate fi nedrept pentru alții. Mulți dintre oamenii nedreptățiți speră că, în final, justiția divină a lui Nemesis îi va da fiecăruia răsplata după faptele sale!

O controversă privind controlul pe care îl poate exercita puterea judecătorească asupra decretelor prin care Președintele României numește cei trei judecători de la CCR, a dus la sesizarea cu o excepție de neconstituționalitate a CCR.

Astfel, în Monitorul Oficial nr. 712 din 30 septembrie 2014 a fost publicată decizia 459/2014 a CCR în care aceasta s-a pronunțat asupra posibilității instanțelor de judecată de a  cenzura sau nu decretul prezidențial prin care un judecător a fost numit la CCR.

Care a fost nemulțumirea care a generat ridicarea excepției de neconstituționalitate și cine a invocat-o?

Cu titlu de știri juridice, excepția a fost ridicată chiar de către Administrația Prezidențială într-un proces ce avea ca obiect anularea decretului prezidențial prin care un judecător a fost numit la CCR.

Se consideră că prevederea legală potrivit căreia cel vătămat într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei, nu poate viza și decretul prezidențial prin care un judecător a fost numit la CCR. Se consideră şi că decretele Președintelui României, prin care acesta își exercită competențele constituționale de numire a unui judecător la CCR nu sunt simple acte administrative, care să poată fi judecate de către instanțele de judecată.

Un judecător poate fi numit în funcție la CCR dacă îndeplinește cumulativ trei condiții: pregătirea juridică superioară, cel puțin 18 ani vechime în activitatea juridică sau în învățământul juridic superior și înaltă competență profesională. Curtea Constituțională se reînnoiește periodic și parțial cu o treime dintre judecători din 3 în 3 ani, fiecare autoritate competentă desemnând câte un judecător.

Cu titlu de știri juridice, legiuitorul a stabilit că șase dintre judecători sunt desemnați de cele două Camere ale Parlamentului prin hotărâri și trei de către Președintele României, prin decrete prezidențiale.

Atunci când judecătorii constituționali sunt desemnați prin decret prezidențial, verificarea îndeplinirii celor trei condiții pentru numire revine exclusiv Președintelui României.

Astfel, marja de apreciere a viitorilor judecători nu o constituie primele două condiții (vechimea și studiile), ci întrunirea condiției de înaltă competență profesională care vizează aspecte de percepție proprie privind calitățile unei persoane, condiție care lasă libertatea absolută de decizie în alegerea judecătorului.

Esența excepției este că decretul prezidențial prin care a fost desemnat un judecător la CCR nu poate fi atacat la instanța de contencios administrativ pe motiv că acea persoană nu ar întruni condiția de înaltă competență profesională.

Ce a decis CCR?

Având în vedere că obiectul excepției viza chiar modul de numire al celor care judecau această excepție, probabil că ați intuit decizia finală a Curții în acest caz. Decretele prezidențiale sunt manifestări de voință având scopul de  a produce efecte juridice și, pentru a fi aduse la îndeplinire, trebuie publicate în Monitorul Oficial, dată la care și intră în vigoare. Toate decretele au caracter executoriu, fiind general obligatorii pentru autoritățile statului cărora le sunt adresate.

Cu titlu de știri juridice, CCR susține că, în mod obiectiv, pe baza actelor se poate verifica dacă un candidat la funcția de judecător la CCR are pregătire juridică și 18 ani vechime. Posibilitatea de a supune controlului instanțelor de contencios administrativ îndeplinirea acestor două condiții se poate aplica și în cazul numirii judecătorilor prin decret prezidențial.

Anterior numirii unui judecător la CCR, Președintele României analizează curriculum vitae al candidaților, solicită informații concludente privind profilul profesional, probitatea morală, experiența în domeniul juridic a acestora. Pe baza informațiilor adunate, Președintele României își manifestă opțiunea personală în cadrul unei decizii individuale.

Dacă s-ar da posibilitatea instanțelor de judecată să analizeze condiția subiectivă a înaltei competențe profesionale, atunci acestea s-ar substitui prerogativelor constituționale ale Președintelui României privind numirea unor persoane în funcții de demnitate publică. Decizia instanței va fi luată tot uzând de aprecieri subiective, ceea ce ar duce la pronunțarea unei hotărâri judecătorești bazată pe standarde variabile, echivoce, fapt ce ar contraveni prevederilor legale.

Referitor la condiția înaltei competențe profesionale, CCR consideră că aceasta implică evaluarea și decizia exclusivă a celui ce face numirea, pe baza propriilor aprecieri, lucru care nu este constituțional să facă obiectul verificării de către instanțele judecătorești.

CCR a hotărât că instanțele judecătorești nu pot analiza și cenzura opțiunea Președintelui României prin care acesta a dispus de prerogativa sa și a numit un judecător la CCR, neputând să se pronunțe dacă acea persoană întrunește sau nu cerința înaltei competențe profesionale, deoarece este o condiție subiectivă.

De la publicarea în “Monitorul Oficial” a deciziei CCR, decretele prezidențiale privind numirea judecătorilor sunt excluse din sfera controlului judecătoresc, sub aspectul verificării îndeplinirii condiției înaltei competențe profesionale.

Cenzurarea cenzurii se numește tot cenzură?

Adaptând modul în care grecii îi judecau pe cei care greșeau, înțeleg că, în România zilelor noastre, unii joacă rolul zeiței Themis, iar forul superior peste care nici chiar zeița justiției nu poate trece este Nemesis.

Ca și atunci, dacă Nemesis considera că ai greșit, erai pedepsit sau, dacă avea convingerea că ești cinstit, primeai răsplata divină. Cenzura se practica și în rândul societăților din Grecia Antică și consider că a rămas, până astăzi, sora invidioasă a libertății de exprimare.

„Există o linie fină între cenzură, bun gust și responsabilitate morală.” (Steven Spielberg) „Dintre-atâtea țări sub soare,/Doar la noi cenzură nu-i:/Despre „viața-nfloritoare”/Spui ce vezi, dar… vezi ce spui!” (Gheorghe Bâlic)