„Nimeni nu a dat faliment plătind prea multe impozite, deoarece a câștigat prea mulți bani.” (Murphy). Din păcate, în ultimii ani multe dintre afacerile românilor au ajuns pe butuci și au intrat în faliment, neputând supraviețui valului crizei și al datoriilor acumulate. Cei vizați au constatat că „ falimentul e o procedură legală prin intermediul căreia îți pui banii în buzunarele de la pantaloni și dai paltonul creditorilor.” (Joey Adams).

Sigur că antreprenorii care, inițial, au încercat să salveze firma de la faliment s-au pierdut în hățișul legislativ din România, neștiind ce cale să apuce ca să iasă la liman. Supărați că sistemul i-a învins, i-au dat dreptate lui Murphy, care spunea că „orice sistem juridic în care necunoașterea legilor nu constituie o scuză, dar în care numărul legilor este prea mare pentru ca o persoană să le știe și să le țină minte, este prin definiție nedrept.”

Legiuitorul român a elaborat recent noul cod al insolvenței, pe care l-a publicat în Monitorul Oficial nr. 466 din 25 iunie 2014. Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență intră în vigoare în 28 iunie 2014 și va constitui ghidul pentru firmele care vor să se salveze de la faliment. Dacă cei interesați vor considera că legiuitorul a venit în ajutorul lor, rămâne de văzut. „În orice condiții, indiferent ce faci, există o ordonanță în temeiul căreia poți fi acuzat.” (Murphy)

Ce știri juridice noi aduce Noul Cod al insolvenței?

Acesta se aplică debitorilor (în principal societăți comerciale, inclusiv regiilor autonome) aflați în dificultate financiară. Nu poate fi cerut falimentul potrivit legii 85/2014 pentru cei care exercită profesii liberale (avocați, notari, executori judecătorești etc.) sau pentru unitățile de învățământ preuniversitar și universitar.

Dacă un debitor are o datorie de minim 40.000 lei, poate cere el însuși intrarea în insolvență, lucru care nu era posibil până la apariția legii 85/2014. Potrivit noii legi, atât debitorul cât și creditorul pot cere intrarea în faliment pentru o datorie de minim 40.000 lei. Creanța creditorului trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă pentru a cere falimentul debitorului.

Cu titlu de știri juridice, legiuitorul a precizat că valoarea-prag de 40.000 lei reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii de insolvență.

Dacă un creditor solicită deschiderea procedurii insolvenței, judecătorul poate cere acestuia să depună o cauțiune de până la 10% din valoarea creanței, dar nu mai mult de 40.000 lei. Dacă, după ce analizează cererea, judecătorul stabilește că debitorul nu este în stare de insolvență, va respinge cererea creditorului și va putea dispune folosirea cauțiunii depuse de creditor pentru a acoperi pagubele suferite de debitor pentru introducerea cu rea-credință a unei astfel de cereri.

Dacă debitorul achită creanța creditorului care a cerut deschiderea procedurii până la închiderea dezbaterilor în instanță, atunci cererea va rămâne fără obiect.

Dacă debitorul nu achită creanța și judecătorul stabilește că debitorul este în insolvență, va admite cererea creditorului și-i va restitui cauțiunea depusă.

Salariații pot cere deschiderea procedurii de insolvență pentru neplata salariilor. Pentru a putea cere acest lucru, trebuie să existe o creanță de 6 salarii medii brute pe țară, pentru fiecare angajat.

Toți cei care pot cere deschiderea procedurii insolvenței o pot face în termen de 60 de zile de la scadență (de exemplu, creditorul poate cere deschiderea procedurii din a 61-a zi de la scadența unei facturi neachitate de debitor cu o valoare de minim 40.000 lei).

Nu pot fi supuși reorganizării judiciare debitorii persoane juridice care, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, au mai fost supuși unei proceduri de reorganizare judiciară. N-au dreptul la un plan de reorganizare debitorii care au fost sancționați în ultimii 5 ani pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru evaziune fiscală.

Prin ce proceduri poate preveni debitorul insolvența?

Cu titlul de știri juridice, legea 85/2014 instituie mandatul ad-hoc, o procedură confidențială care este declanșată la cererea debitorului aflat în dificultate financiară. Potrivit acestei proceduri, un mandatar ad-hoc desemnat de instanță va negocia cu creditorii pentru a ajunge la o înțelegere între aceștia și debitor, în scopul depășirii stării de dificultate a debitorului.

În termen de 90 de zile de la desemnare, mandatarul ad-hoc va putea propune remiteri, reeșalonări sau reduceri parțiale de datorii, continuarea sau încetarea contractelor în curs, reduceri de personal.

O altă procedură, prin care debitorul poate preveni insolvența, este cea a concordatului preventiv, prin care debitorul cere instanței să-i admită încheierea unui contract de concordat preventiv. Acesta se încheie între debitorul aflat în dificultate financiară și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor. Debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor către creditori și aceștia acceptă și sprijină eforturile debitorului de a depăși dificultatea în care se află.

Nu pot cere aplicarea concordatului preventiv debitorii care, în cei 3 ani anteriori ofertei de concordat preventiv, au mai beneficiat de o asemenea procedură care a eșuat, cei care au fost condamnați definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție sau fals, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.

Dacă s-a dispus ca o parte a datoriei debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului sau de alte persoane care au contribuit la starea de insolvență, atunci concordatul preventiv nu poate fi solicitat. De exemplu, dacă aceste persoane au folosit creditele persoanei juridice în folosul propriu, au făcut activități de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice, dacă au dispus, în interes personal, continuarea activității care ducea persoana juridică la încetarea de plăți, dacă au ținut o contabilitate fictivă sau au făcut să dispară anumite acte contabile, dacă au mărit fictiv pasivul firmei sau, în luna precedentă încetării plăților, au plătit cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Debitorul trebuie să prezinte instanței proiectul de concordat în mod detaliat. Acesta este, de fapt, un plan de redresare a activității.

Mulți doritori, puțini aleși!

Nu toți debitorii au șansa de-a reuși să-și salveze afacerea prin reorganizarea activității. Mulți ajung la faliment și își văd visele năruite și banii duși pe apa sâmbetei. Cei pe care falimentul i-a scos de pe piață n-au știut că „riscul vine din necunoașterea a ceea ce faci” și „prima regulă este să nu pierzi, iar a doua regulă este să nu o uiți pe prima.” (Warren Buffett)