Dacă pui lupul paznic la oi, nu trebuie să te miri când ajungi să rămâi fără nicio oaie. „M-am dumirit de ce găsești/Lupi, în păduri, puțini la noi:/Reprofilați în ciobănești/Azi mulți sunt paznici chiar…la oi.”(Nicolae Peiu)

Cam așa se întâmplă când angajezi un pădurar zelos să protejeze pădurile patriei. Mulți dintre ei ajung să se considere stăpâni absoluți peste copacii țării și decid, cu de la sine putere, câte păduri se taie. „Iarna, cu securile/Au tăiat pădurile,/Vara fac o mutră sumbră,/Că n-au unde sta la umbră.” (Vasile Larco).

Fenomenul defrișărilor ilegale a luat amploare și cei care săvârșesc astfel de abuzuri scapă adesea cu basma curată și continuă să exploateze conform propriului interes pădurile. Pagubele produse de acești așa-ziși pădurari sunt enorme, pentru că, pe lângă pagubele materiale, sunt și cele cu impact asupra mediului înconjurător. „De rupi din codru-o rămurea,/Îi pasă codrului de ea/Ca pădurarului, în…cot/Când taie hoții codrul tot.” (Gheorghe Băcneanu)

Instanțele de judecată au fost învestite să soluţioneze cereri pentru tragerea la răspundere patrimonială a personalului silvic, în scopul recuperării prejudiciilor cauzate de tăierile ilegale de arbori. În practică, au fost învestite fie instanțele de contencios administrativ, fie cele de litigii de muncă, astfel încât la nivelul țării exista o practică neunitară, nefiind clar cine poate trage la răspundere personalul silvic.

ÎCCJ a fost sesizată cu un recurs în interesul legii, urmând a se pronunța care instanțe sunt competente în astfel de cazuri. Conform programului legislativ, în Monitorul Oficial nr. 445 din 18 iunie 2014 s-a publicat decizia ÎCCJ nr. 3/2014 care-a făcut lumină în acest caz.

 

 Care erau cele două interpretări ale instanțelor de judecată la nivelul țării?

Într-o primă orientare, instanțele de judecată au considerat că cererile împotriva personalului silvic care încalcă legea, sunt de competența jurisdicției muncii. Potrivit OUG 59/2000 privind Statutul personalului silvic, acești angajaţi se împart în funcționari publici- numiți printr-un act administrativ și personal contractual (ce-şi desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă). Ambele categorii beneficiază de salarizare pentru munca prestată.

Întregul personal silvic care încalcă legea din domeniul silviculturii va răspunde disciplinar, contravențional, civil sau penal, în funcție de cât de gravă este fapta săvârșită. Potrivit Legii funcționarilor publici nr. 188/1999, personalului silvic i se aplică prevederile acestei legi, dar nu și în ceea ce privește răspunderea patrimonială pentru faptele proprii.

Prin OUG 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației din păduri și din afara acestora, s-a stabilit că personalul cu atribuții de pază a pădurilor răspunde patrimonial, potrivit Codului Muncii. Astfel, se consideră că personalul silvic care produce o pagubă angajatorului din vina sa și în legătură cu munca depusă va răspunde patrimonial urmând să i se aplice prevederile din Codul Muncii.

Potrivit celei de-a doua orientări din practica instanțelor de judecată, s-a considerat că tragerea la răspundere patrimonială a personalului silvic cu atribuții de pază a fondului forestier, este de competența instanțelor de contencios administrativ. Aceste instanțe au considerat că personalului silvic i-ar fi aplicabile prevederile din legea funcționarilor publici, indiferent dacă își desfășoară activitatea în baza unui act de numire sau a unui contract individual de muncă și că nu există un drept de opțiune al angajatorului între procedura instituită de Codul Muncii și cea prevăzută de Statutul funcționarilor publici.

În opinia acestor instanțe, angajatorul care constată prejudiciul cauzat de personalul silvic trebuie să emită un act de imputare pe care cel vizat îl poate ataca la instanța de contencios administrativ, neputând, fără această procedură prealabilă, să-l dea în judecată pe cel vinovat, pentru a-și recupera paguba. Practic, instanța verifică întâi legalitatea actului emis de angajatorul prejudiciat și abia apoi se trece la recuperarea efectivă a prejudiciului.

Potrivit portalului juridic, Statutul personalului silvic nu cuprinde prevederi clare privind răspunderea civilă a personalului pentru pagubele aduse unităților din subordinea Regiei Naționale a Pădurilor. În același timp, OUG 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației din păduri și din afara acestora a statuat că personalul silvic cu atribuții de pază va răspunde patrimonial potrivit Codului Muncii, pentru pagubele produse din vina și în legătură cu munca sa.

Pentru a-și recupera prejudiciul, angajatorul îl va da în judecată pe cel vinovat și, după ce va obține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se stabilește întinderea pagubei, poate solicita obligarea celui răspunzător la plata despăgubirilor.

 

Ce a decis ÎCCJ?

Analizând legislația în materia personalului silvic, ÎCCJ a stabilit că acești angajaţi își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă, având atribuții de pază a pădurilor și nu îndeplinesc o funcție publică, așa cum prevede legea funcționarilor publici.

Pentru a fi sesizată instanța de judecată, trebuia să existe o pagubă produsă vegetației forestiere prin tăieri ilegale de arbori. Această pagubă este constatată de personalul silvic cu atribuții în acest sens. Cel în culpă avea, în baza unui contract individual de muncă, atribuția de a păzi pădurea respectivă iar paguba constatată și evaluată s-a produs din cauza neîndeplinirii corespunzătoare a atribuțiilor de serviciu. Pentru recuperarea prejudiciului, unitatea prejudiciată va introduce o acțiune în răspundere patrimonială la instanțele ce soluționează conflictele de muncă.

ÎCCJ a admis recursul în interesul legii cu care a fost sesizată și a stabilit că aceste acțiuni reprezintă un conflict de muncă ce trebuie soluționat de instanțele învestite în acest sens. Cei care, din eroare, vor promova acest tip de acțiuni la instanțele de contencios administrativ, trebuie să știe că dosarul lor va fi trimis către instanțele care se ocupă cu jurisdicția muncii. Sancțiunea introducerii acțiunii la instanța necompetentă nu va consta în respingerea cererii.

 

Nu puneți lupul paznic la oi!

Trebuie deschişi bine ochii la angajarea personalului silvic și mai ales trebuie selectaţi cu grijă cei cărora le va fi încredințată paza pădurilor patriei! Chiar dacă vinovatul răspunde patrimonial, răul făcut prin tăierile ilegale e greu de cuantificat și consider că principalul vinovat moral este cel care îi acordă un astfel de post individului care a uitat că, întotdeauna, codrul a fost frate cu românul.

„Acum codrii se destramă,/Când frații lor îi trec prin vamă/Că îndrăgesc nespus pădurea,/Folosind acerb…securea.”(Nistor I. Bud)