Relaţia românului cu instituţiile statului ar putea fi una mai plăcută, dacă n-ar exista suprataxarea, dezorganizarea instituţională, suprareglementarea şi sora sa geamănă, birocraţia. Pentru orice prestaţie venită din partea statului se plăteşte cumva. Iar autorităţile te vor supus şi bun platnic!

Pe lângă plata lefurilor cohortelor de funcţionari, statul are de achitat pensii, de făcut investiţii, de păstrat ordinea constituţională, de hrănit milioane de asistaţi social. Despre clientela politică vorbim altă dată! Acum, să vedem cum vom fi taxaţi la momentul solicitării unor informaţii de la Inspecţia Muncii.

Ordinul ministrului muncii nr. 826/2014 privind aprobarea normativului cu tarifele pentru plata prestărilor de servicii efectuate în domeniile de activitate ale Inspecţiei Muncii a fost publicat în “Monitorul Oficial” nr. 407/2014. Conform Legii 108/1999, Inspecţia Muncii poate să presteze servicii şi să furnizeze informaţii contra cost.

Contravaloarea acestor servicii este suportată de către beneficiari (persoane fizice şi juridice) şi ajunge la bugetul public. Cuantumul prestării serviciilor se stabileşte, conform aceleiaşi reglementări, prin ordin al ministrului muncii. La aceste aspecte se referă ştirile juridice luate azi în discuţie. Vom vedea, mai departe, dacă ne paşte sau nu vreo mărire de tarife, fiindcă pe la ITM tot omul poate avea treabă cândva, umblând după vreo adeverinţă!

Noile tarife

Dacă vom utiliza un program legislativ pentru a examina conţinutul actualizat al HG 1377/2009, vom constata că Inspecţia Muncii poate presta, la solicitarea celor interesaţi, servicii precum eliberarea de certificate şi adeverinţe în baza documentelor existente în arhivele inspectoratelor teritoriale de muncă.

Certificatul  este documentul prin care se confirmă exactitatea sau realitatea unui fapt ori se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării anumitor drepturi de către solicitantul acestuia iar adeverinţa constituie documentul prin care se atestă un drept sau un fapt.

Certificatele şi adeverinţele nu se eliberează orişicui le cere! Curioşii vor să afle… multe, dar aceste documente vor fi eliberate doar la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite ori a mandatarului acesteia şi numai în situaţia în care confirmarea şi atestarea dreptului sau faptului le privesc direct.

Odată cu intrarea în vigoare a Ordinului 826/2014 va fi abrogat Ordinul ministrului muncii nr. 1681/2013 privind aprobarea Normativului cu tarifele pentru plata prestărilor de servicii efectuate în domeniile de activitate ale Inspecţiei Muncii. Iată că, în decurs de doar un an, se revine asupra tarifelor percepute pentru serviciile oferite de Inspecţia Muncii.

Pentru a beneficia de serviciile Inspecţiei muncii – oferite prin intermediul inspectoratelor teritoriale de muncă, persoanele fizice ori juridice, PFA-urile şi alte entităţi, trebuie să vireze contravaloarea lor în contul de trezorerie sau la casieria inspectoratului teritorial de muncă (ITM) ce mijloceşte prestarea serviciului.

Prestările de servicii prevăzute se efectuează numai după confirmarea achitării tarifului. Întâi banii şi-apoi prestarea serviciului. La ITM nu-i ca la frizerie! (Nu contează cât de satisfăcătoare sau prompte sunt serviciile pentru beneficiar, important e să intre banii în cont.) Dar pot exista şi excepţii legale, atunci când întâi se oferă informaţia pe tavă, iar plata vine mai târziu!

Pe noi ne interesează, momentan, când, cum şi cât vom plăti de-acum încolo pentru prestaţiile furnizate de către ITM, fie că suntem simpli angajaţi sau operatori economici solicitanţi de informaţii privind relaţiile de muncă.

Ordinul 826/2014 ne spune că, pentru serviciile ocazionate de eliberarea de certificate, adeverinţe, duplicate de adeverinţe în baza documentelor existente în arhive (la solicitarea celor care au dreptul legal de a primi aceste informaţii), tariful perceput de la solicitanţi este de 20 lei pe document.

Acelaşi tarif va fi achitat şi pentru furnizarea datelor din registrul general de evidenţă a salariaţilor pentru refacerea conţinutului de către angajator (se eliberează extrase pe suport de hârtie din baza de date a Inspecţiei Muncii) sau pentru eliberarea de certificate cu informaţii extrase din baza de date cuprinzând registrele generale de evidenţă a salariaţilor furnizate de angajatori.

Dacă există beneficiari de informaţii cărora li se furnizează datele direct şi de la care abia mai târziu se încasează contravaloarea lor, mai sunt şi beneficiari care… nu plătesc nimic, oricâte date ar cere.

Cine sunt “privilegiaţii” (neplătitori de tarif)? În primul rând instanţele de judecata. Apoi, parchetul, poliţia, fiscul şi oricare alte instituţii pentru care, în legislaţie, se prevăd scutiri de taxe, tarife şi comisioane, fără a lipsi nici instituţiile discrete şi mai… speciale. Acestor truditori ai muncii informative nimic nu trebuie să le scape, cu atât mai puţin amănunte privind locul de muncă al cutărui individ suspect ori lista cu angajaţii unei firme ce primeşte sau furnizează finanţări dubioase.

Nu vor plăti tariful nici instituţiile care au încheiat protocol de colaborare în acest sens cu Inspecţia Muncii şi, de asemenea, instituţiile din subordinea, coordonarea sau autoritatea Ministerului Muncii.

Cât se plătea până acum?

Eliberarea certificatului cu informaţii extrase din baza de date (a Inspecţiei Muncii) cu registrele generale de evidenţă a salariaţilor furnizate de angajator necesita, conform vechii reglementări (proaspăt abrogată!), achitarea unui tarif de 15 lei de persoană.

Oferirea datelor din registrul general de evidenţă a salariaţilor pentru reconstituirea conţinutului său prin eliberarea unor extrase pe suport fizic din baza de date a Inspecţiei Muncii era tarifată cu 10 lei de pagină, indiferent că era vorba despre date privind angajatorul ori despre lista tuturor salariaţilor.

Pentru detalii legate de salariaţi se plăteau, până acum, tot 10 lei pentru fiecare salariat ori fost salariat. În schimb, eliberarea de certificate, adeverinţe, duplicate de adeverinţe în baza documentelor existente în arhivele ITM-ului, la cererea persoanelor fizice, juridice sau a oricăror entităţi care au dreptul legal de a solicita şi de a obţine aceste informaţii, necesita achitarea unui tarif de 50 lei pentru fiecare document. Era mai convenabil aşa?!

*

Înţelepciunea străbună spune că, pentru daruri şi faptele bune, nu trebuie să aşteptăm o răsplată anume.  Recompensa va veni, cumva, mai devreme, mai târziu sau poate într-un mod ciudat. Ori… doar în viaţa de apoi!

Deocamdată, nici Inspecţia Muncii şi nici alte institutii şi autorităţi nu s-au hotărât să ne ofere informaţii gratuite şi prestări benevole. Nu poţi şti, fără a plăti!

Daniel Defoe susţinea că informaţia este inima afacerilor publice. Noi ştim şi că informaţia oportună este una dintre tainele afacerilor de succes!