“Dumneavoastră n-aţi mai lucrat. Regretăm, dar postul acesta necesită experienţă!” Încă o speranţă spulberată pentru Absolvent! La douăzeci de ani desaga cu speranţe e doldora. Dar tot primeşti refuzurile cu tristeţe!

Părinţii i-au spus mereu Absolventului că e special, deşi el nu s-a obosit să le arate c-ar fi aşa. Dar a citit undeva, într-o carte (nu mai ştie autorul), că de-ţi doreşti ceva din toată inima tot Universul complotează spre a-ţi împlini aspiraţiile. Parcă se şi vede, peste ani, conducând afaceri de succes.  

Gata cu visatul! Să revenim puţin cu picioarele pe Terra. Toţi îi cer domnului Absolvent experienţă la angajare, dar dacă nu-l angajează nimeni… n-are nici experienţă!

În numeroşii ani de şcoală tânărul nostru mai mult a petrecut, tocind poteca către distracţii şi nu manualele. La facultate nu s-a pus accent decât pe memorare. Pretutindeni există colege dotate cu memorie excepţională. Poţi copia după ele. Ce rost are să toceşti?!

Dezvoltare abilităţi şi aptitudini în şcoală şi facultate? Zero! I-a rămas însă ceva teorie.

În timp ce frunzărea ştirile din cotabilitate Absolventul (de studii economice!) a aflat că poate beneficia de-o indemnizaţie de şomaj. 250 de lei lunar, 6 luni! Orgoliul îl ţinea pe loc, dar a biruit tentaţia de a se adresa agenţiei de ocupare a forţelor de muncă. Părinţii nu-l mai subvenţionau, ca odinioară.

Până atunci îşi făurise o imagine excelentă despre sine. Dar cruda realitate arăta, pe moment, că nimeni nu-i interesat de aptitudinile şi competenţele sale. Ego-ul său era rănit. Se simţea singur. Amicii vechi? Se angajaseră. Prietenă nu. Serviciu nu.  Deziluzii? Da!

Angajatorii voiau experienţă. Unul îi spusese necenzurat: “Vrei salariu? La ce şcoală se face azi, ar trebui să-mi plăteşti tu mie, să-ţi predau ABC-ul meseriei”.

Într-o zi primi un telefon. Crezu că-i alt angajator. Dar nu, era cineva de la o fundaţie. Voiau ajutor la verificarea unor evidenţe. Fundaţia se ocupa de servicii sociale. În prima clipă Absolventul vru să-i refuze. Cum să lucreze el benevol? Studiase economia. Economie fără bani? Dar un glas lăuntric îl trimise acolo!

A trecut de selecţie cu succes. “Am dori să începi de mâine. Trebuie semnat un contract de voluntariat, după Legea 195/2001”, i-au spus. A doua zi s-a prezentat la sediu. În registre era o harababură de nedescris. Şi-o mulţime de erori. S-a întors acasă extenuat: “Asta nu-i o afacere!”

Ştiri juridice şi voluntariat

Absolventul a aflat că urmează apariţii legislative importante, prin care voluntariatul va începe să conteze ca experienţă în muncă. Citi ştirile juridice, pentru a afla ce va presupune munca sa în condiţiile noii legi privind reglementarea activităţii de voluntariat în România, adoptată de Parlament la 27 mai 2014.

Conform noii definiţii, voluntariatul reprezintă o activitate neobligatorie (nu ca munca voluntară din epoca de aur!), neremunerată şi bazată pe libera decizie a voluntarului, la o persoană juridică fără scop lucrativ. Ce-i drept, se mai practică şi ONG-ismul ca vânătoare de fonduri publice şi private. O realitate paralelă!

Contractul de voluntariat este convenţia dintre voluntar şi organizaţia gazdă. Primul se obligă să presteze un serviciu de interes public, fără beneficii materiale. Organizaţia îşi asumă angajamentul de-a oferi cadrul necesar activităţii (cheltuielile).

Organizaţia gazdă poate emite un anunţ public în care-şi vădeşte disponibilitatea de-a lucra cu voluntari. Dar are dreptul de-a refuza o persoană ce nu întruneşte condiţiile. Se interzice încheierea contractului de voluntariat pentru evitarea întocmirii unui contract de muncă ori de prestări servicii, sub sancţiunea anulării. Voluntariat, nu „muncă la negru”!

Activitatea de voluntariat va fi de-acum înainte echivalentă cu experienţa profesională, însă doar dacă ea se desfăşoară în domeniul studiilor absolvite. Deci un proaspăt absolvent de filosofie nu va acumula experienţă profesională lucrând ca voluntar la… cantina săracilor. Recunoaşterea va veni, însă de la Cel de Sus.

Voluntarul poate cere oricând organizaţiei gazdă eliberarea unui certificat de voluntariat, căruia i se alătură un raport de activitate. Să mai îndrăznească cineva să spună că n-are experienţă profesională!

Încheierea contractului de voluntariat (formă scrisă) este obligatorie. Tot obligatorie este, pentru organizaţie, păstrarea şi actualizarea registrului de evidenţă a voluntarilor!

Voluntarul are dreptul de a beneficia gratuit de cursuri de formare profesională, dreptul de a beneficia de o evaluare a muncii sale, dreptul de a beneficia de decontarea cheltuielilor ocazionate de munca voluntară (transport, hrană).

Dacă voluntarul solicită, organizaţia e datoare să încheie o asigurare contra riscurilor de boală şi accident implicate de activitatea prestată, în funcţie de dificultatea activităţii în care este angrenat.

Dacă se crează prejudicii unui terţ, organizaţia şi voluntarul pot răspunde solidar. În efectuarea activităţii asumate voluntarul nu-şi poate numi un reprezentant care să-l înlocuiască. Nu-şi execută obligaţiile? Poate răspunde conform Codului Civil. Contractul se poate renegocia oricând, la cererea oricărei părţi.

Părţile sunt libere şi egale. Contractul e legea părţilor… cu condiţia să se respecte legile ţării. Dacă se ajunge-n instanţă, acţiunile pornind de la contractul de voluntariat sunt scutite de taxă de timbru.

Dacă la concursul pentru ocuparea unui post există doi candidaţi cu punctaje identice, candidatul care prezintă angajatorului un certificat de voluntariat poate avea prioritate. La 30 de zile de la publicarea noii legi în „Monitorul Oficial” vor fi puse în practică toate aceste prevederi.

Ce s-a mai întâmplat

Absolventului i-a mai venit o colegă, voluntară şi ea. Frumoasăăă… ca-n poveşti. Studentă. Sătul de refuzuri, Absolventul s-a codit s-o invite în oraş. Dar fata prea prea-l avea pe vino-ncoace! Şi-a încercat omul şansele. Tânăra i-a propus să lase întâlnirea pe altădată. Dar surpriză! Peste două-trei zile îl invită chiar ea, în parc. Urmară alte întâlniri. Şi o relaţie minunată!

La fundaţie era de muncă. Abosolventul devenise motivat. Punea suflet! Viaţa sa era în plină transformare. Într-o zi veni un domn distins, cu o importantă donaţie. Absolventul era omniprezent. Intrară-n discuţie. Oaspetele îl iscodi puţin, apoi grăi fără înconjur: “Avem nevoie de un auditor debutant. Vii poimâine la un interviu?”

Acolo, reuşită deplină! Curând, Absolventul devenise un angajat model.

Întregul univers complotează să ne îndeplinească dorinţele. Dar este necesar să facem noi primii paşi, să îndrăznim. Nimic nu se întâmplă fără rost. Şi toate faptele îşi au răsplata!