Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept:

Posibilitatea acordării diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare, unui ofiţer sau agent de poliţie judiciară detaşat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în ipoteza în care persoana detaşată are domiciliul într-o altă localitate decât locul de muncă unde a fost detaşată, dar, în acelaşi timp, detaşarea operează de la un loc de muncă permanent situat în aceeaşi localitate cu locul de muncă unde are loc detaşarea.

În practica judiciară într-o opinie s-a apreciat că, pentru acordarea diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, dispoziţiile legale se raportează la domiciliu, iar nu la locul de muncă de unde persoana în cauză a fost detaşată/delegată, fiind lipsită de relevanţă împrejurarea că detaşarea/delegarea operează de la un loc de muncă permanent situat în aceeaşi localitate cu locul de muncă unde are loc detaşarea/delegarea.

Într-o altă opinie s-a apreciat că diurna nu se poate acorda cât timp localitatea în care s-a făcut detaşarea/delegarea este aceeaşi cu localitatea în care persoana activa anterior detaşării, care este, în fapt, locul permanent de lucru al acesteia, avându-se în vedere rolul diurnei, reprezentat de contraprestaţia angajatorului pentru disconfortul creat salariatului prin extragerea acestuia din mediul familiar pentru o anumită durată de timp, prin schimbarea locului de muncă.

Prin Decizia nr. 80/2025, publicată în Monitorul Oficial nr.654/2025, s-a admis excepția și s-a stabilit că dreptul la diurnă este recunoscut în cazul detaşării sau delegării angajatului cu domiciliul într-o altă localitate decât cea în care se află locul de muncă unde a fost detaşat sau delegat, chiar dacă detaşarea sau delegarea operează de la un loc de muncă permanent situat în aceeaşi localitate cu locul de muncă unde are loc detaşarea sau delegarea. Acest drept nu există în cazul magistraţilor delegaţi în funcţii de conducere, în condiţiile în care au ocupat anterior funcţii de execuţie sau de conducere în cadrul aceleiaşi unităţi.