Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept privind art. 335 alin. (3) din Codul penal.

Obiectul sesizării

Constituie infracţiune, în condiţiile art. 335 alin. (3) din Codul penal, acţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, în cazul în care aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de refuz de prelevare de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei, fiind trimisă în judecată pentru această infracţiune?

Practica judiciară

Într-o primă opinie s-a susţinut că nu constituie infracţiune, în condiţiile art. 335 alin. (3) din Codul penal, acţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice unei persoane despre care ştia că se află sub influenţa alcoolului, în cazul în care aceasta din urmă săvârşeşte infracţiunea de refuz de prelevare de probe biologice în vederea determinării alcoolemiei.

În opinia contrară s-a arătat că din norma de incriminare rezultă necesitatea îndeplinirii unei condiţii ataşate elementului material, respectiv ca încredinţarea să se realizeze unei persoane despre care subiectul activ ştie că se află sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

Decizia ÎCCJ

Prin Decizia nr. 57/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 1035/2023, s-a admis sesizarea și se stabileşte că: fapta de a încredinţa un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află sub influenţa alcoolului, dar care a refuzat sau s-a sustras de la prelevarea de mostre biologice şi care este trimisă în judecată pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal, nu întruneşte condiţiile de tipicitate pentru reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (3) din Cod.ul penal.