Prin Decizia nr. 730/2021 a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiilor art. 111, ale art. 120, ale art. 121, ale art. 122 alin. (1), ale art. 123 şi ale art. 229 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, precum şi ale art. 142 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 17 din 13 iunie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile art. 142 alin. (2) din Legea dialogului social nr. 62/2011 restrâng în mod nepermis sfera de incidenţă a sancţiunii nulităţii absolute, fiind neconstituţionale prin faptul că exclud ipoteza art. 132 din Legea nr. 62/2011 de la aplicarea aceluiaşi regim juridic pe care instanţa supremă l-a stabilit în ceea ce priveşte art. 138 alin. (1) – (3) din Legea nr. 62/2011.

Menţionăm că în Decizia ICCJ s-a reţinut că în interpretarea prevederilor art. 138 alin. (3) – (5) şi art. 142 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, nulitatea unei clauze a contractului colectiv de muncă negociate cu nerespectarea art. 138 alin. (1) – (3) din Legea nr. 62/2011 poate fi cerută de către părţile interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, respectiv poate fi invocată de către instanţă, din oficiu, pe durata existenţei contractului colectiv de muncă.