Nicio oportunitate profesională și nicio remunerație consistentă nu pot înlocui confortul și siguranța propriului copil.

Pentru a asigura compromisul perfect între succesul profesional și viața de familie, s-au identificat numeroase soluții legislative, printre ele regăsindu-se și asigurarea unui concediu de creștere a copilului, respectiv plata unei indemnizații corespunzătoare.

Potrivit art. 1 din anexa la Hotărârea de Guvern nr. 52/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 78/2011, beneficiază de concediu de creștere a copilului oricare dintre părinţii fireşti ai copilului, oricare dintre soții cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau au adoptat copilul, persoana care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență, precum și asistentul maternal profesionist, dar numai pentru copii săi naturali ori adoptați.

Titularii dreptului

Legea conferă, așadar, oricăruia dintre părinți, prerogativa de a beneficia de concediu de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Sintagma „oricare dintre părinți” este menită să clarifice faptul că părinții nu pot beneficia, în același timp, de concediu de creștere a copilului.

Pe durata concediului de creștere a copilului, contractul individual de muncă se suspendă la inițiativa angajatului, iar concedierea, indiferent de motiv, nu poate fi dispusă, astfel cum reiese din dispozițiile Codului muncii.

Părintele beneficiar are dreptul la o sumă de bani cu titlu de indemnizație pentru care e prevăzută de lege atât o limită minimă (recent majorată, dar nu semnificativ), cât și o limită maximă, în vigoare de puțină vreme.

Condiții pentru a beneficia de concediu și indemnizație

Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010, “Persoanele care, în ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit (…), beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, respectiv trei ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară.”

În afară de veniturile prevăzute anterior, Ordonanța de urgență 148/2005 prevede că cele 12 luni pot fi constituite integral şi din perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situaţii:

• au beneficiat de indemnizație de șomaj;
• au beneficiat de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate;
• au realizat perioade asimilate stagiului de cotizare în sistemul public de pensii;
• au beneficiat de indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, respectiv până la vârsta de 3 ani;
• au beneficiat de pensii de invaliditate;
• au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare şi perfecţionare profesională din iniţiativa angajatorului sau la care acesta şi-a dat acordul, organizate în condiţiile legii. etc.

Suplimentar față de condițiile menționate, părintele care dorește să beneficieze de concediu de creștere a copilului trebuie să îndeplinească și câteva condiții generice prevăzute de lege

• să fie cetățean român, străin sau fără cetățenie;
• să aibă domiciliul ori reședința stabilite pe teritoriul României;
• să locuiască în România împreună cu copilul pentru care solicită drepturile și să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestora;

Dreptul la concediu de creștere a copilului nu poate fi transferat de la un părinte la celălalt. Dacă ambii părinți au dreptul de a beneficia de concediu, regula este că cel puțin o lună din perioada totală a concediului trebuie să fie alocată părintelui care nu a solicitat acest drept. Astfel, dacă, spre exemplu, tatăl intră în concediu de creștere a copilului, el trebuie să fie înlocuit pe o perioadă de cel puțin o lună de mamă în îngrijirea copilului.

Documente necesare pentru obținerea concediului 

Solicitarea concediului de creștere a copilului se face prin cerere adresată primăriei comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti pe raza căreia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa. Cererea este soluţionată prin decizie, în 15 zile lucrătoare de la înregistrarea la agenţiile teritoriale de muncă, (unde sunt trimise de primării), acestea fiind comunicate solicitantului în cinci zile lucrătoare de la emitere.

Cererea trebuie să fie însoțită de următoarele documente, în copii simple:

• actului de identitate al solicitantului şi a certificatului de naştere al copilului pentru care se solicită dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate cu originalul de către persoana care primeşte documentele;
• actele doveditoare privind calitatea solicitantului şi relaţia acestuia cu copilul/copiii pentru care solicită dreptul, după caz;
• actele doveditoare care să ateste veniturile obţinute în ultimele 12 luni înainte de data naşterii copilului;
• dovada eliberată de angajator sau organele competente privind veniturile realizate;
• dovada privind suspendarea activităţii pentru perioada în care se solicită concediul pentru creşterea copilului;
• orice alte documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.

Nivelul indemnizației

Ordonanța nr. 111/2010 prevede că indemnizația lunară pentru creșterea copilului se stabilește în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii doi ani anteriori datei naşterii copilului. Veniturile luate în considerare la alcătuirea medie nu sunt doar cele de natură salarială, ci orice alte venituri stabilite potrivit prevederilor anterior menționate.

Potrivit acelorași prevederi, „cuantumul minim al indemnizației nu poate fi mai mic decât suma rezultată prin aplicarea unui coeficient de multiplicare de 2,5 la valoarea indicatorului social de referință, denumit în continuare ISR și nici mai mare de 8.500 lei.” Așadar, limita minimă stabilită pentru indemnizația de creștere a copilului este de 1.250 de lei și nu se mai raportează la salariul minim, ci la valoarea indicelui social de referință, stabilită la 500 de lei.
În același timp, acordarea indemnizației nu poate să depășească 8.500 de lei lunar, oricât de consistente ar fi veniturile părintelui care solicită concediul.

Posibilitatea de a obține alte venituri

Cel care beneficiază de concediu de creștere a copilului, potrivit știrilor juridice, nu poate, cu titlu de regulă, să mai realizeze alte venituri pentru perioada respectivă. Dacă realizează alte venituri, plata indemnizației se suspendă.

Cu toate acestea, OUG nr. 111/2010 prevede și câteva excepții:

• persoana primește diverse sume în baza legii, a contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu;
• cel îndreptățit primeşte indemnizaţii în calitate de consilier local sau judeţean, indiferent de nivelul acestora;
• beneficiarul realizează, în decursul unui an calendaristic, venituri supuse impozitului, prin desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de concediu, al căror nivel nu depăşeşte de trei ori cuantumul minim al indemnizaţiei.

În situațiile specifice prezentate, părintele are voie să obțină venituri impozabile, fără să îi fie suspendată plata indemnizației, dacă nu depășesc 3.750 de lei în anul calendaristic respectiv (triplul limitei minime prevăzute pentru indemnizație).