CCR constată neconstituționalitatea unor prevederi interpretate de ÎCCJ


În Monitorul Oficial nr. 2/2018 a fost publicată Decizia nr. 874/2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu privire la sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” și a altor prevederi.

Motivarea sesizării

Autorii excepției de neconstituționalitate solicită, printre altele, constatarea neconstituționalității prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în măsura în care se interpretează prin prisma raționamentului avut în vedere de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Se arată astfel că, potrivit interpretării date de instanţa supremă, orice decizie a Curţii Constituţionale, prin care se constată neconstituţionalitatea unor prevederi legale, care intervine pe parcursul soluţionării unei cauze în curs de judecare, respectiv până la soluţionarea definitivă a acesteia, este exclusă de la aplicare în cadrul cauzelor pendinte, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.

O astfel de interpretare a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă contravine dispoziţiilor art. 16, alin. (1) din Constituţie, deoarece se creează o discriminare nejustificată între, persoanele care au invocat excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei “precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv” în procese începute înainte de data publicării deciziei de admitere a acestei prevederi legale, pe de o parte, şi persoanele care nu au invocat aceeaşi excepţie, în cadrul aceleiaşi categorii de procese, raportată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, pe de altă parte.

De asemenea, se mai arată că această interpretare contravine dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 147, alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală potrivit cărora deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Considerentele Curții Constituționale
  • Obiectul sesizării

Curtea reţine că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, instanţa de contencios constituţional trebuie să ţină cont de voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.

Prin urmare, analizând motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, printre altele, prevederile art.27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 cu referire la sintagma “precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1 000 000 lei inclusiv”.

Prevederile legale criticate au următorul cuprins: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.”

  • Aplicarea deciziilor de admitere a excepțiilor de neconstituționalitate 

În interpretarea dispoziţiilor menţionate, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte efectele unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, că „decizia de constatare a neconstituţionalităţii face parte din ordinea juridică normativă, prin efectul acesteia prevederea neconstituţională încetându-şi aplicarea pentru viitor”.

În aceste condiţii, decizia de constatare a neconstituţionalităţii se va aplica în privinţa raporturilor juridice ce urmează a se naşte după publicarea sa în Monitorul Oficial – facta futura, însă, având în vedere faptul că excepţia de neconstituţionalitate este, de principiu, o chestiune prejudicială, o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluţionarea litigiului cu care este conexă şi un mijloc de apărare care nu pune în discuţie fondul pretenţiei deduse judecăţii, aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituţionalităţii numai raporturilor juridice care urmează a se naşte, deci unor situaţii viitoare ipotetice, întrucât şi-ar pierde esenţialmente caracterul concret.

Aşadar, Curtea a reţinut că aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atât situaţiile juridice ce urmează a se naşte – facta futura, cât şi situaţiile juridice pendinte (cauzele aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în care respectivele dispoziţii sunt aplicabile – indiferent de invocarea excepţiei până la publicarea deciziei de admitere) şi, în mod excepţional, acele situaţii care au devenit facta praeterita, respectiv cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, indiferent dacă până la momentul publicării în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, acestea au fost soluţionate definitiv şi irevocabil, cauze în care, prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, decizia Curţii Constituţionale se va aplica şi acestora.

Aşadar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, singura situaţie în care nu sunt aplicabile efectele unei decizii de admitere a Curţii Constituţionale, fiind vorba de un raport juridic epuizat – facta praeterita, este aceea a cauzelor care nu se află pe rolul instanţelor judecătoreşti la momentul publicării deciziei de admitere a Curţii, cauzele fiind soluţionate până la acest moment, şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă constatată neconstituţională.

  • Neconstituționalitatea prevederilor privind pragul valoric

În continuare, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în materia dispoziţiilor legale referitoare la exercitarea căii de atac a recursului, în funcţie de un anumit prag valoric a cererii deduse judecăţii.

Astfel, prin Decizia nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial  nr.582/2017, a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederii legale care limita exerciţiul căii de atac a recursului, în funcţie de un anumit prag valoric, şi a constatat că sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinsă în art.XVIII alin.(2) din Legea nr.2/2013, este neconstituţională.

Curtea a statuat că prevederea legală criticată, care impunea un prag valoric în privinţa exercitării căii de atac a recursului contravine dispoziţiilor art. 16, alin.(1) din Constituţie şi celor ale art. 21, alin.(3) din Legea fundamentală şi a reţinut că pragul valoric de peste 1.000.000 lei conduce la clasificarea cererilor adresate instanţelor judecătoreşti în importante, ca valoare în bani, şi mai puţin importante, ceea ce reprezintă o clasificare artificială şi nejustificată, întrucât dificultatea unei probleme de drept nu poate fi evaluată în funcţie de valoarea litigiului, ci de natura sa.

  • Competența instanței supreme

Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că efectul constatării ca neconstituţionale a acestei sintagme este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, sunt supuse recursului toate hotărârile, indiferent de valoare, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei.

Tot prin decizia menţionată, Curtea a făcut referire la Decizia nr.52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.609 din 17 iulie 2018, analizând modalitatea în care instanţa supremă a stabilit sensul interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă.

Statuând asupra modului în care Înalta Curte a condiţionat aplicarea Deciziei Curţii Constituţionale de pornirea procesului civil după publicarea acesteia, Curtea a reţinut că instanţele judecătoreşti nu pot înlătura efectele deciziei Curţii Constituţionale expres indicate în corpul acesteia, pentru că ar încălca sfera exclusivă de competenţă a Curţii Constituţionale, revenindu-le în schimb obligaţia de a le aplica în mod corespunzător în cauzele cu care sunt învestite.

Potrivit interpretării date de instanța supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deși dispoziția legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în cerererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanțelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituționalității.

Or, Curtea reţine că o asemenea soluţie interpretativă are semnificația prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecința aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art.147 alin.(4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constitutionale.

Soluția

Pentru cele arătate de noutățile legislative, Curtea reţine că prevederile art.27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr.52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt neconstituţionale.