În prezent, există mai multe prevederi legale referitoare la tranziția elevilor și studenților la piața muncii, dar foarte puține reglementări coerente. Începând cu vara acestui an, există o lege nouă care guvernează instituția internshipului, dar nu este limitată la inserția în piața muncii a elevilor și studenților ci are o adresabilitate mult mai largă, așa cum vom arăta în cele ce urmează.

Internshipul reprezintă o nouă modalitate de desfășurare a unei activități lucrative, în baza unui program special întocmit, care are ca scop dezvoltarea abilităților profesionale, dobândirea de experiență profesională și facilitarea tranziției de la sistemul de educație către piața muncii. 

Internshipul se desfășoară numai în baza unui contract, încheiat între intern și organizația-gazdă (persoana juridică care organizează programul de internship) și care este diferit de contractul individual de muncă. Astfel, contractul de internship nu se supune legislației muncii, ci prezintă condiții speciale referitoare la încheiere, modalitatea de executare și la încetare. Natura juridică a acestui contract este una complexă, regăsindu-se elemente atât din materia contractelor civile cât și din materia contractelor de dreptul muncii. Totuși, s-ar putea considera că, fără a fi un contract individual de muncă propriu-zis, contractul de internship are trăsături specifice unui contract de dreptul muncii.

Durata maximă a contractului de internship este de 6 luni, fără posibilitatea prelungirii.