Judecătorii şi procurorii pot promova în limita locurilor disponibile dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor-

Art. 45 din Legea nr. 303/2004 prevede că judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii.

Articol, care potrivit ştirilor juridice, a fost contestat pe motiv de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece îngrădesc în mod nejustificat, discriminatoriu, dreptul judecătorilor şi procurorilor la evoluţie profesională, respectiv dreptul de obţinere a unor grade de jurisdicţie superioară, apreciind că sintagma “în limita numărului de locuri” încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, judecătorii şi procurorii fiind supuşi unor reguli de promovare mai puţin favorabile în comparaţie cu regulile de promovare ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor.

Totodată, aceeaşi sintagmă restrânge dreptul magistratului de a promova şi de a se transfera ulterior la instanţe corespunzătoare gradului profesional dobândit.

Curtea Constituţională a reţinut că art. 1 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 825 din 6 octombrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea judecătorilor şi procurorilor în funcţii de execuţie, efectivă sau pe loc, la tribunale, tribunale specializate sau curţi de apel se face numai prin concurs, organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante existente, respectiv a numărului de locuri aprobat anual de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea pe loc. Posturile vacante de conducere de la instanţe şi parchete nu se ocupă prin concursul de promovare în funcţii de execuţie, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege şi regulament.

Potrivit art. 4 alin. (2²) din acelaşi act normativ, la promovarea pe loc, locurile scoase la concurs se stabilesc la nivel naţional, corespunzător gradelor instanţelor sau parchetelor ierarhic superioare pentru care se organizează concursul; în interiorul fiecărui grad, locurile se stabilesc separat, pe materii de concurs. Numărul de locuri scoase la concurs se stabileşte cu consultarea prealabilă a ordonatorilor principali de credite, iar alocarea locurilor pe materii de concurs se realizează de către Consiliul Superior al Magistraturii, ţinând cont de ponderea numărului de cauze la nivelul gradului de jurisdicţie pentru care se scot locurile la concurs şi de necesităţile sistemului.

Curtea reţine că este atributul exclusiv al legiuitorului să determine condiţiile specifice de exercitare a profesiei de magistrat, inclusiv din perspectiva vechimii în funcţia de judecător sau procuror, necesară pentru promovarea în funcţii de execuţie. Aşa fiind, dimensionarea activităţii de promovare pe loc, în funcţie de numărul de locuri aprobat anual de către Consiliul Superior al Magistraturii, se realizează prin respectarea unor cerinţe specifice în domeniu, iar acest acces nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a dreptului legal reglementat, legiuitorul având libertatea să impună reguli de disciplină financiară. Or stabilirea unui anumit număr de locuri alocate anual pentru promovarea pe loc nu reprezintă o limitare de natură să încalce dreptul la muncă sau principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece, potrivit art. 125 alin. (2) din Constituţie, promovarea judecătorilor este de competenţa Consiliului Superior al Magistraturii, “în condiţiile legii“.

Prin urmare, respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată prin Decizia nr. 352/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 662/2918.