Statutul procurorilor și judecătorilor a stabilit care sunt condițiile cu privire la delegarea, detașarea și transferul acestora. Legea prevede că atunci când o judecătorie sau un tribunal nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, a existenței unor posturi vacante, președintele curții de apel, la propunerea președintelui instanței în cauză din circumscripția acelei curți de apel, poate delega judecători de la alte instanțe din acea circumscripție, cu acordul scris al acestora.
Delegarea la instanțe din circumscripția altei curți de apel are loc cu acordul scris al judecătorilor, de către Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) la solicitarea președintelui curții de apel în circumscripția căreia se cere delegarea și cu avizul președintelui curții de apel unde aceștia funcționează. Regula este că delegarea judecătorilor are loc pentru cel mult 90 de zile într-un an și poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 90 de zile.
Procurorii pot fi delegați în interesul serviciului, cu acordul scris al lor, inclusiv în funcții de conducere de către procurorul general al parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) pentru cel mult 90 de zile într-un an și poate fi prelungită, cu acordul scris al acestora, cel mult încă 90 de zile.
Pe durata delegării și judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile conferite de lege pentru funcția în care sunt delegați. În cazul în care salariul și celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția în care este delegat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară și celelalte drepturi bănești.
Prevederea legală care a generat sesizarea CCR se referă la cazul detașării judecătorilor și procurorilor care se dispune de către CSM, cu acordul scris al acestora. Ei pot fi detașați la alte instanțe sau parchete, la CSM, la Institutul Național al Magistraturii, la Ministerul Justiției sau la alte instituții publice, în orice funcții, inclusiv cele de demnitate publică.
Legea prevede că durata detașării este de la 6 luni la 3 ani și poate fi prelungită o singură dată, pentru cel mult 3 ani. În toată această perioadă judecătorii și procurorii își păstrează calitatea de judecător și procuror, ea constituind vechime în muncă. După încetarea detașării, judecătorul sau procurorul revine în funcția deținută anterior.
Care au fost argumentele invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate?
S-a susținut că textul de lege nu este predictibil și nu conține referiri exprese cu privire la procedura încetării detașării magistratului. În cazul detașării, legea prevede respectarea principiului stabilității și independenței procurorilor pentru a nu aduce atingere principiului independenței magistratului. Textul nu prevede aspecte legate de dispunere detașării și nu oferă o garanție a respectării drepturilor constituționale.
Ce a decis CCR?
CCR a pronunțat Decizia 588/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 835 din 20 octombrie 2017. CCR constată că statutul judecătorilor și procurorilor este consacrat și în Constituție care stabilește și faptul că judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, iar propunerile de numire, promovare, transferare și sancționare a acestora sunt de competența CSM. În plus, funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
Tot Constituția a stabilit că judecătorii își desfășoară activitatea conform principiului legalității, imparțialității și al controlului ierarhic sub autoritatea ministrului justiției. La fel ca în cazul judecătorilor, funcția de procuror este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior.
CCR apreciază că detașarea magistraților constă în schimbarea temporară a locului de muncă și reprezintă o modificare a raportului de muncă al acestora fiind imperios necesar să aibă acordul judecătorului sau procurorului. La fel și încetarea detașării înainte de expirarea duratei pentru care a fost dispusă trebuie să aibă loc la cererea judecătorului, a procurorului sau a instituției la care este detașat.
Știrile juridice arată că legea prevede expres durata detașării, însă nu precizează nimic despre cazul încetării detașării înainte de expirarea duratei pentru care a fost dispusă de către CSM. În cazul de față este lăsată la latitudinea CSM modificarea unor elemente esențiale ale raportului de muncă ale magistratului și ale statutului acestuia fiind o normă lipsită de claritate și previzibilitate.
Astfel, textul de lege nu prevede condițiile încetării detașării anterior duratei pentru care s-a dispus, fapt ce duce la imprevizibilitatea acestuia, pentru că se poate decide în mod arbitrar cu privire la cariera magistratului în unele cazuri pe baza cererii judecătorului sau procurorului, iar în alte cazuri fără să existe o astfel de cerere.
În concluzie, CCR admite sesizarea și constată că textul de lege din statutul magistraților care nu precizează condițiile încetării detașării judecătorilor sau procurorilor este neconstituțională.