Mult discutatele prevederi conform cărora pentru contractele part-time vor fi plătite contribuţii sociale similare cu cele pentru normă întreagă au fost publicate în Monitorul Oficial nr. 598/2017.

Este vorba despre Ordonanţa Guvernului nr. 4/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal .

Astfel, Ordonanţa modifică art. 140 din C. fiscal care va avea următorul cuprins: “Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul câştigului lunar brut prevăzut la art. 139, realizat în baza unui contract individual de muncă cu normă întreagă sau cu timp parţial, al cărui nivel este sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată aprobat prin hotărâre a Guvernului, venitul luat în calcul la determinarea bazei lunare de calcul al contribuţiei de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoanele asimilate acestora este salariul minim brut pe ţară în vigoare în luna pentru care se datorează contribuţia de asigurări sociale, corespunzător numărului zilelor lucrătoare din lună în care contractul a fost activ.

Potrivit ştirilor juridice se prevăd unele excepţii, prin urmare nu se în calcul ca venit asimilat  salariul minim brut pe ţară pentru următoarele categorii de persoane:
-elevi sau studenţi, cu vârsta până la 26 de ani, aflaţi într-o formă de şcolarizare;
-ucenici, potrivit legii, în vârstă de până la 18 ani;
-persoane cu dizabilităţi cărora prin lege li se recunoaşte posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi;
-au calitatea de pensionari pentru limită de vârstă în sistemul public de pensii, cu excepţia pensionarilor pentru limită de vârstă care beneficiază de pensii de serviciu în baza unor legi/statute speciale, precum şi a celor care cumulează pensia pentru limită de vârstă din sistemul public de pensii cu pensia stabilită în unul dintre sistemele de pensii neintegrate sistemului public de pensii;
-realizează în cursul aceleiaşi luni venituri din salarii sau asimilate salariilor în baza a două sau mai multe contracte individuale de muncă, iar baza lunară de calcul cumulată aferentă acestora este cel puţin egală cu salariul minim brut pe ţară.

Ne întrebăm ce se întâmplă în situaţia în care chiar în situaţia existenţei unui CIM cu normă întreagă, dacă salariatul are absenţe sau nu lucrează 40 de ore, din motive independente de voinţa angajatorului, acesta va fi obligat să plătescă contribuţii sociale la valoarea salariului minim brut, deşi salariatul nu îşi respectă programul de muncă.

Mai mult susţinerea potrivit căreia această măsură va combate munca la negru, nu este fundamentată; pentru combaterea muncii la negru, trebuie folosite mijloacele reglementate de lege privind sancţionarea angajatorilor care utilizează munca nedeclarată. Nu este normal să fie “sancţionaţi” toţi angajatorii pentru că există angajatori care utilizează munca nedeclarată.

Aşadar avem numai cuvinte “de laudă” la adresa acestor schimbări, sperăm că situaţia se va reglementa dacă va fi sesizată Curtea Constituţională.