Potrivit legislaţiei furnizarea sau prestarea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare se realizează numai pe bază de contract de furnizare sau prestare, care poate fi individual sau colectiv.

Actul normativ care reglementează acest tip de contract este Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006.

Acest act a atras atenţia asupra art. 31 alin. (17) care prevede că factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu.

Potrivit ştirilor juridice s-a considerat că acest alineat încalcă dispoziţiile constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea nr. 241/2006 atribuie caracter de titlu executoriu facturii individuale pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare, iar, potrivit art. 638 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii şi pot fi puse în executare silită înscrisurile cărora le recunoaşte puterea executorie. În ceea ce priveşte încălcarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, instanţa de judecată arată că esenţial este principiul realizării justiţiei de către instanţele judecătoreşti, regulă potrivit căreia numai organele judecătoreşti sunt competente să rezolve conflictele de interese care izvorăsc din încălcarea legii sau nesocotirea obligaţiilor contractuale, în acest sens fiind şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.

Prin derogare de la acest principiu, pentru motive temeinic justificate, legiuitorul a stabilit că anumite înscrisuri constituie titluri executorii, fără a mai fi nevoie de intervenţia instanţei de judecată, însă în cazul tuturor acestor înscrisuri există un element comun, şi anume, toate au la bază consimţământul debitorului exprimat în însuşi înscrisul respectiv.

Însă s-a constituit că instituirea unui regim preferenţial pentru furnizorii de servicii de alimentare cu apă şi de canalizare nu se justifică şi este discriminatorie faţă de ceilalţi furnizori.

Curtea Constituţională a reţinut că prin această reglementare legiuitorul a uniformizat legislaţia aplicabilă pentru toate serviciile de utilităţi publice, astfel încât toţi operatorii de servicii de utilităţi publice să poată beneficia de puterea de titlu executoriu a facturilor emise pentru asemenea servicii, fiind exclusă, astfel, orice situaţie discriminatorie. Legiuitorul a optat pentru o atare soluţie legislativă având în vedere domeniul specific al serviciilor publice, pentru a se putea asigura recuperarea cu celeritate a contravalorii serviciilor furnizare, împrejurare faţă de care se poate asigura şi continuitatea acestora.

În acest context, Curtea constată că prevederile art. 31 alin. (17) din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, republicată, care prevăd că “Factura individuală pentru serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare constituie titlu executoriu“, se încadrează în categoria prevăzută de Codul de procedură civilă ca fiind “alte titluri executorii” şi cărora legea le recunoaşte putere executorie.

Prin urmare această excepţie nu poate fi admisă, ea fiind respinsă prin Decizia nr. 188/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 380/2017.