Legea salarizării unitare, nr. 284/2010, nu a scăpat de-a lungul timpului de obiecţii iar recent a constituit motiv de invocare a unei excepţii de neconstituţionalitate.

S-a invocat că art. 94 din anexa VII, cap. II din legea menţionată mai sus încalcă prevederile constituţionale. Acesta prevede că acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie în bugetele instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că deşi art. 20 din anexa VII, cap. II din Legea – cadru nr. 284/2010 prevede că la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept de pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, art. 94 din anexa VII, cap. II din Legea – cadru nr. 284/2010 prevede că acordarea drepturilor băneşti reglementate prin această lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie în bugetele instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

Curtea Constituţională a reţinut că prin Decizia nr. 16/2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie – 31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept.

Voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept.

Curtea a reţinut că ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă textul de lege criticat nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora.

Mai mult Curtea constată că critica este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că acordarea drepturilor băneşti reglementate prin Legea – cadru nr. 284/2010 se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinaţie în bugetele instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, nu îngrădesc, sub nicio formă, accesul liber al oricărei persoane la justiţie pentru apărarea drepturilor şi nici dreptul la un proces echitabil, adică la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, într-un termen rezonabil.

Din aceste considerente a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 148/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 361/2017.