Se spune că „atunci când un stat nu își plătește profesorii, copiii sunt cei ce plătesc în cele din urmă.” (Guy Bedos) Însă, de multe ori, și profesorii plătesc cu propria libertate atunci când se constată că au solicitat sume de bani și se apreciază că fapta respectivă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită.
Caz practic
În decembrie 2015 a fost trimisă în judecată sub control judiciar inculpata S.L.D. fiind acuzată de luare de mită și inculpata G.D. pentru complicitate la luare de mită. Inculpata S.L.D., profesoară de geografie la clasa a XI-a fără frecvență la un liceu de stat a pretins, prin intermediul elevei G.D. care era elevă în acea clasă suma de 500 lei (câte 25 de lei de la fiecare elev al clasei) pentru a-i promova la materia pe care o preda în condițiile în care la acea dată aceștia nu primiseră note la geografie. În noiembrie 2015 inculpata S.L.D. a primit prin intermediul elevei G.D. suma de 475 lei.
În mai 2016 instanța a decis achitarea inculpatei S.L.D. motivat de faptul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Instanța de fond a apreciat că nu este probată legătura dintre fapta inculpatei S.L.D. și îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii unui act ce intra în îndatoririle sale de serviciu. Instanța a considerat că inculpata este profesor la o unitate de învățământ de stat și are calitatea de funcționar public, iar fapta nu a fost comisă în legătură cu niciunul dintre scopurile care determină realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de luare de mită.
Împotriva acestei sentințe Parchetul a declarat apel, iar în cadrul acestuia apărătorul inculpatei G.D. a solicitat sesizarea ÎCCJ pentru a preciza dacă profesorul din învățământul preuniversitar este funcționar public.
Ce prevede legea cu privire la noțiunea de funcționar public?
Legea penală definește la art 175 alin. 1 din Codul penal calitatea de funcționar public ca fiind persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără remunerație exercită atribuții și responsabilități stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești sau cea care exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură. Va avea calitatea de funcționar public și persoana care exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuții legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege consideră ca fiind funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea acelui serviciu public.
Ce prevede legea educației naționale?
Pentru a vedea dacă profesorul universitar este sau nu funcționar public trebuie analizat ce prevede legea educației naționale cu privire la statutul acestora. Știrile juridice precizează că în România învățământul este serviciu de interes public bazat pe principiul răspunderii publice, adică unitățile de învățământ răspund public de performanțele lor.
În cadrul învățământului preuniversitar de stat, posturile didactice se ocupă prin concurs național care este organizat de inspectoratul școlar, acesta fiind validat de către inspectorul școlar. Angajarea pe post a personalului didactic de predare se face de către directorul unității de învățământ pe baza deciziei de repartizare a inspectorului școlar general. De reținut faptul că statul asigură finanțarea pentru toți elevii învățământului primar, gimnazial, profesional și liceal de stat, finanțare care se asigură din fonduri publice.
Ce a decis ÎCCJ?
ÎCCJ a pronunțat Decizia 8/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 290 din 25 aprilie 2017. ÎCCJ constată că în 2014 a dat două decizii prin care a inclus în sfera persoanelor considerate a fi funcționari publici pe expertul tehnic judiciar și pe medicul angajat cu contract de muncă la un spital din sistemul public de sănătate. Astfel, s-a stabilit că medicii exercită o profesie liberală, însă, acest fapt, nu poate justifica lipsa răspunderii penale pentru luarea de mită atunci când aceștia condiționează actul medical la care sunt obligați profesional, moral și legal de banii care nu li se cuvin și pe care îi primesc sau îi pretind.
Pentru a încadra o persoană în sfera funcționarilor publici care exercită o funcție publică de orice natură trebuiesc întrunite două criterii: exercitarea unei funcții specifice în cadrul unui sistem public și finanțarea din fonduri publice a structurii unde se exercită acea funcție. În cazul profesorului din învățământul preuniversitar primul criteriu este îndeplinit.
Cu privire la al doilea criteriu, ÎCCJ apreciază că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, complementară și suplimentară. Finanțarea de bază se asigură de la bugetul de stat, cea complementară de la bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ preuniversitar și din sume defalcate din TVA aprobate anual prin legea bugetului de stat, iar finanțarea suplimentară se acordă din bugetul Ministerului Educației Naționale. Ținând cont de aceste aspecte și al doilea criteriu este îndeplinit, pentru că unitatea de învățământ preuniversitar este o structură finanțată din fonduri publice.
ÎCCJ apreciază că profesorul din învățământul preuniversitar nu poate fi inclus în categoria funcționarilor publici așa cum sunt definiți la alineatul 2 din art. 175 Cod penal. Profesorul din învățământul preuniversitar este o persoană care își exercită atribuțiile în cadrul sistemului public de învățământ, finanțat din fondurile publice, iar angajarea sa nu echivalează cu o învestire de către autoritățile publice pentru a exercita un serviciu de interes public.
În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că profesorul din învățământul preuniversitar de stat care exercită cu titlu permanent, cu remunerație, o funcție specifică (de personal didactic) în sistemul public de învățământ, în cadrul unei structuri finanțate din fonduri publice (o unitate de învățământ preuniversitar de stat) exercită o funcție publică de orice natură, astfel încât este funcționar public, în sensul art. 175 alin. 1 teza a II-a din Codul penal.