După cum ştim în cadrul contractului individual de muncă pot fi prevăzute mai multe clauze. În C. muncii se prevăd patru astfel de clauze specifice şi anume: clauza cu privire la formarea profesională, clauza de neconcurenţă, clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.

În cele ce urmează vom analiza ultimele două clauze, clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate. Ne întrebăm dacă prestaţiile în bani se cuvin prin simplul fapt că o persoană exercită o anumita funcţie sau ele trebuie stabilite prin negocierea părţilor şi înscrise în contractul individual de muncă?

Într-un caz practic s-a avut în vedere că prevederile art. 25 şi 26 din Codul Muncii indică că prin clauza de mobilitate, părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură.

Potrivit ştirilor juridice, prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.

Aceste două sporuri de confidenţialitate şi mobilitate nu au caracter obligatoriu pentru angajator, ci pot fi negociate cu ocazia încheierii contractului de muncă. Ca urmare, nu există o obligaţie legală sau convenţională a angajatorului de acordare a celor două sporuri, care să fie adusă la îndeplinire prin intermediul unei hotărâri judecatoreşti.

Împotriva acestei sentinţe, potrivit ştirilor juridice, a declarat recurs reclamantul N. I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Instanţa de recurs a reţinut că eventualele prestaţii pentru asemenea clauze nu se cuvin automat prin simplul fapt că o persoana exercitaă o anumită funcţie, ci ele trebuie stabilite prin negocierea părţilor şi înscrise în contractul individual de muncă sau în CCM la nivel de unitate. Fără înscrierea lor în aceste două acte şi fără să existe un act normativ care să impună obligaţia acordării acestor drepturi fără a fi înscrise în contractele respective acordarea acestora nu are nici un temei legal.

Se reţine ca reclamanţii nu au prevăzute în contractele individuale de muncă sau în fişa postului astfel de clauze. Din acest punct de vedere susţinerea recurentului în sensul că i se cuvin deoarece şi ceilalţi colegi beneficiază de ele este nefondată.

În concluzie,  eventualele prestaţii pentru asemenea clauze nu se cuvin automat prin simplul fapt că o persoană exercită o anumită funcţie, ci ele trebuie stabilite prin negocierea părţilor şi înscrise în contractul individual de muncă sau în CCM la nivel de unitate. Fără înscrierea lor în aceste două acte şi fără să existe un act normativ care să impună obligaţia acordării acestor drepturi fără a fi înscrise în contractele respective acordarea acestora nu are nici un temei legal.