Salarizarea funcţionarilor publici a constituit şi este încă un domeniu în care au fost formulate cele mai multe obiecţii.

Astfel, Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevede în art. 1 alin. 2) faptul că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Acestei legi i-au fost aduse mai multe critici de neconstituţionalitate iar în cele ce urmeză vom analiză Decizia nr. 706/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 200/2017.

Motivarea excepţiei de neconstituţionalitate

S-a susţinut că dispoziţiile de lege criticate şi menţionate mai sus sunt contrare principului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

În acest sens, arată că art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010 impune ca anumite componente ale remuneraţiei cuvenite pentru munca prestată să fie calculate la o anumită dată, fără a ţine seama de situaţiile concrete ale realităţii social – economice existente, aşa cum sunt inflaţia, ori modificarea condiţiilor socio – economice. În fapt, autorii arată că beneficiază de toate sporurile prevăzute de lege (spor de ture, de noapte, de TBC, de chirurgie etc.) prin raportare la cuantumul salariului avut în plată în luna octombrie 2010, iar nu la cel corespunzător datei plăţii efective. Precizează că, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de bază, în conformitate cu prevederile notei din anexa nr. II/2 la Legea – cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Decizia Curţii Constituţionale

Examinând excepţia de neconstituţionalitate din perspectiva criticilor referitoare la caracterul discriminator al dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (5) din Legea nr. 285/2010, Curtea constată că un prim aspect invocat de autorii excepţiei se referă la modul în care legea s-a interpretat şi aplicat în ceea ce priveşte calculul sporurilor salariale cuvenite, considerând că acest cuantum ar fi trebuit raportat la salariul aflat în plată şi nu la nivelul salariului aferent lunii octombrie 2010.

Potrivit ştirilor juridice, Curtea a observat că autorii excepţiei nu fac o comparaţie între două categorii de persoane, ci între ceea ce lege prevede şi ceea ce aceştia şi-ar fi dorit să prevadă, ceea ce nu reprezintă o veritabilă critică de constituţionalitate din prisma dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.

Textul de lege criticat nu stabileşte modul în care aceste sporuri se calculează raportat la cuantumul salariului, acesta fiind domeniul de reglementare al altor norme de lege, ci majorarea acestor drepturi băneşti după diminuarea temporară a cuantumului lor prin dispoziţiile Legii nr. 118/2010. Aşa fiind, Curtea reţine că şi sub acest aspect critica de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar aceste concluzii sunt valabile şi în ceea ce priveşte aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorii excepţiei în raport cu dreptul la muncă.

Având în vedere considerentele prezentate mai sus, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă.