Un antecontract de vânzare – cumpărare, în sensul de instrumentum, ca orice alt contract bilateral, consemnează rezultatul voinţei reale a părţilor şi nu poate fi considerat inexistent atunci când exista certitudinea asupra realizării acordului de voinţă al parţilor.

Ne întrebăm dacă intervine obligaţia ca antecontractul de vântare-cumpărare să fie semnat de părţile contractante.

În practica judiciară s-a stabilit că pentru a se realiza acordul de voinţă al părţilor este necesar ca voinţa fiecărei parţi să fie exprimată în aşa fel încât să nu existe dubii asupra existenţei sale, părţile contractante-persoane fizice, îşi exprimă voinţa de a încheia un contract prin semnarea olografă a înscrisului ce redă convenţia încheiată.

Potrivit ştirilor juridice, semnătura olografa este elementul care individualizează persoana fizica si confirma acordul acelei persoane la încheierea convenţiei. Lipsa semnăturii face ca acea convenţie sa fie inexistenta, deoarece doar la realizarea acordului de voinţa concretizat în aplicarea semnăturii convenţia se considera încheiata.

Potrivit unei sentinţe pronunţată s-a reţinut că în cauza dedusă judecaţii autorul F. A., nu si-a exprimat acordul, exprimat prin semnătură, pentru a încheia un antecontract de vânzare – cumpărare cu intimatul reclamant P. F. A., având ca obiect imobilul – casă de locuit compus din 5 camere, hol, anexe gospodăreşti împreună cu suprafaţa de 2800 m.p. teren intravilan şi 1,28 ha teren extravilan, astfel înscrisul sub semnătura privata intitulat ” chitanţă încheiată astăzi 1.10.2007”, în baza căruia F. A. , se obligă să vândă intimatului reclamant P. F. A., imobilul casă de locuit compus din 5 camere, hol, anexe gospodăreşti împreună cu suprafaţă de 2800 m.p. teren intravilan şi 1,28 ha teren extravilan , bunuri situate pe teritoriul com. D sat Comanca, jud.Olt, în schimbul sumei de 5000 lei, nu reda o convenţie reală, motiv pentru care nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs care au ca premisă existenta unei convenţii reale.

Trebuie să reţinem că semnătura părţilor contractante, depusă pe înscris, este de natură să confirme realitatea convenţiei încheiate. În lipsa semnăturii părţii, aşa cum s-a reţinut mai sus , convenţia nu există, în sensul de negotium, act juridic deoarece nu este realizat acordul de voinţă.