Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi invocată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Mai mult în art. 427 C. procedură penală se prevede că aceasta poate fi făcută de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de către procuror. Îar în cererea de contestaţie în anulare contestatorul trebuie să arate cazurile de contestaţie pe care le invocă, precum şi motivele aduse în sprijinul acestora.

Nici acest articol nu a scăpat criticilor de neconstituţionalitate, fiind invocată o excepţie de necnstituţionalitate în acest sens potrivit ştirilor juridice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că în temeiul dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, are dreptul la o procedură efectivă şi echitabilă pentru protecţia dreptului său de proprietate violat de sechestrul impus prin decizia penală definitivă, în condiţiile în care nu a fost parte în procesul penal şi nu s-a putut apăra. Apreciază că prevederile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece nu respectă dreptul la un proces echitabil, sub forma dreptului de acces la o instanţă, dreptul de proprietate şi dreptul la un remediu efectiv pentru protejarea dreptului de proprietate.

Prin urmare, susţine că dispoziţiile art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală, în măsura în care nu conferă dreptul la calea contestaţiei în anulare acelor persoane ale căror drepturi legitime au fost vătămate prin hotărâri penale definitive, sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la un recurs efectiv şl protecţia proprietăţii.

Curtea Constiţională a reţinut că această cale extraordinară de atac poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac – cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor, tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efecte.

Prin urmare, a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 715/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 86/2017.