Conform legislaţiei, în art 260 Codul muncii , se prevede că la primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract de muncă se sancţionează cu o amendă usturătoare, de la 10.000 lei la 20.000 lei, pentru fiecare persoană identificată. În practică însă, aceste dispoziţii au creat probleme de interpretare. Ce se întâmplă în situaţia în care există un contract de muncă dar acesta este suspendat iar persoana respectiva continua să presteze o activitate?
Potrivit ştirilor juridice, această situaţie, când contractul este suspendat, se include în situaţia prevăzută în art. 260, neexistenţa contractului, deoarece dacă am privi altfel lucrurile, legea nu şi-ar mai atinge scopul.
Ce ar trebui să facă angajatorul pentru a evita sancţiunile?
Angajatorul trebuie să parcurgă următorii paşi:
- Să consemneze intervenirea cazului de suspendare a contractului individual de muncă prin intermediul unui act încheiat în formă scrisă, în care să fie indicate atât temeiul juridic, cât și efectele suspendării;
- Să înregistreze cazul de suspendare a contractului individual de muncă în Registrul General de Evidență a Salariaților (cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale);
- Să consemneze încetarea cazului de suspendare a contractului individual de muncă prin intermediul unui act încheiat în formă scrisă, în care să fie indicat temeiul încetării suspendării și data la care încetează suspendarea;
- Să înregistreze în Registrul General de Evidență a Salariaților încetaarea suspendării contractului individual de muncă (cu excepția cazurilor de suspendare în baza certificatelor medicale);
- Să primească la muncă salariatul numai după consemnarea în scris a încetării suspendării contractului individual de muncă și efectuarea înregistrărilor necesare în Registrul General de Evidență al Salariaților.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra acestui aspect prin Decizia 20/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 733/2016. S-a considerat că în cazul în care s-ar interpreta textul art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, numai în litera lui şi nu s-ar considera că în sintagma “fără încheierea unui contract individual de muncă” se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat, atunci ar putea rămâne fără conţinut tot sistemul de protecţie împotriva muncii la negru, sistem care a stat la baza introducerii acestei reglementări în legislaţia muncii, deoarece angajatorul va putea să încheie contracte individuale de muncă, pe care apoi să le suspende, eventual şi fără încheierea unui act scris, dar angajaţii/salariaţii să continue să presteze munca, deşi tocmai aceste efecte ale contractului individual de muncă sunt suspendate, conform art. 49 alin. (2) din Codul muncii, republicat.
Mai mult, prestarea de activităţi de către angajat/salariat, deşi perioada de suspendare a contractului individual de muncă nu a expirat, nu poate fi prezentată ca o situaţie de încetare a efectelor suspendării pentru că trebuia să fie făcută menţiunea în registrul de evidenţă al salariaţilor şi în dosarul persoanei respective, ca şi în cazul suspendării contractului individual de muncă, chiar şi în lipsa unui act scris întocmit în acest sens. Astfel, în sintagma “fără încheierea unui contract individual de muncă” prevăzută de dispoziţiile art. 260 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, republicat, se include şi situaţia contractului individual de muncă suspendat.