Un proverb latinesc spune așa: “verba volant scripta manent” (vorbele zboară, scrisul rămâne). Ne place sau nu, trăim în perioada în care actele sunt la putere, oamenii au ajuns să nu se mai încreadă în vorba celui de lângă el până când nu văd totul scris negru pe alb.

Latinii au avut viziune și și-au dat seama de puterea unui act scris încă din acele timpuri. Și uite așa societatea a creat branșa notarilor publici cărora le-a acordat atribuții în a certifica în scris și a da valoare juridică acordului verbal. Dar, oare, este legal ca notarii să poată certifica orice fel de act? Până unde merge competența notarilor?

CCR a fost sesizată să verifice constituționalitatea unor modificări ce vizează legea notarilor publici. Prima sesizare supusă controlului se referă la prevederea conform căreia notarul public nu poate fi asimilat funcționarului public din punct de vedere al răspunderii penale pentru deciziile și activitatea organizatorică și administrativă depusă la biroul notarial și în cadrul celorlalte structuri ale organizației notariale.

A doua sesizare se referă la o nouă atribuție conferită notarului public, aceea de a emite, la cererea creditorului,  a unui titlu executoriu referitor la o creanță necontestată, rezultată din raporturile juridice enumerate de legiuitor sau o creanță de până la 100.000 lei care nu este urmărită printr-o procedură special prevăzută de lege.

A treia sesizare se referă la prevederea conform căreia calitatea de notar încetează când, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a dispus condamnarea cu executare pentru săvârșirea unei infracțiuni de serviciu.

Care au fost argumentele autorului sesizării?

Activitățile efectuate de notar se circumscriu activităților desfășurate de funcționarii publici, astfel încât notarii trebuie să își asume răspunderea pentru faptele lor, la fel ca toți cei care exercită un serviciu de interes public. Dispoziția supusă controlului este discriminatorie pentru că instituie reguli de procedură diferite pentru o anumită categorie profesională și contravine prevederilor din Constituție privind egalitatea în drepturi.

Prevederile cu privire la emiterea unor titluri executorii este neclar formulată și lasă loc la interpretări. Exceptarea de la încetarea calității de notar a celor condamnați definitiv pentru săvârșirea cu intenție a unei alte infracțiuni (cu excepția celor de serviciu)  și a celor condamnați definitiv cu suspendarea executării pedepsei sau amânarea aplicării acesteia, permite păstrarea calității de notar de către o persoană condamnată.

Ce a decis CCR?

CCR a emis Decizia 582/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 731 din 21 septembrie 2016. Ținând cont de specificul activității notariale trebuie să existe o legătură între  aceasta și răspunderea notarului. Acesta chiar dacă nu este funcționar public, în sensul legii civile, el exercită atribuții de autoritate publică delegate printr-un act al autorității statale și este supus controlului acesteia, fapt ce presupune asimilarea acestuia cu funcționarii publici în sensul legii penale.

Cu privire la emiterea unor titluri executorii, CCR consideră că procedura oferă creditorilor o modalitate de valorificare a creanțelor necontestate cu scopul degrevării instanțelor. Procedura este demarată la inițiativa creditorului, or în cazul emiterii unui titlu executoriu având ca obiect o creanță, în lipsa acordului dintre creditor și debitor, legea nu poate institui prezumția caracterului său necontencios.

Modul în care este redactat textul de lege nu prezintă și mijloacele care să permită și să garanteze exprimarea poziției părților și posibilitatea exercitării dreptului la apărare. Nu este prevăzut domeniul de aplicare, condițiile de admisibilitate, procedura efectivă de emitere a titlului executoriu, modul în care este garantat dreptul la apărare a debitorului.

Lipsa de claritate a textului de lege poate duce la concluzia că procedura se poate aplica și creanțelor care nu se referă la plata unei sume de bani sau pentru cele pentru care nu există înscris doveditor, cazuri incompatibile cu procedura necontencioasă, pentru că nu s-ar putea verifica temeinicia pretențiilor creditorului.

Cu privire la pragul creanței de până la 100.000 lei, CCR arată că atunci când se aplică procedura cererii cu valoare redusă, legea prevede un prag mult inferior sumei de 100.000 lei, adică 10.000 lei, astfel încât nu există corelare între actualele prevederi legale și procedura notarială propusă. S-ar ajunge la cazul în care pentru emiterea unui titlu executoriu pentru o creață de cel mult 10.000 lei, creditorul să se adreseze instanței, în timp ce pentru același tip de creanță, dar cu o valoare de 10 ori mai mare, notarul public să poată emite titlu executoriu.

Legea nu obligă la informarea debitorului, astfel încât acesta nu are calitatea de participant la procedura notarială a emiterii titlului executoriu  și nu își poate exercita dreptul la apărare. Legea nu prevede modalitatea în care titlul executoriu emis de notar este comunicat debitorului și care sunt căile de atac ale acestuia și termenele în care pot fi exercitate.

Păstrarea calității de notar pentru o persoană condamnată definitiv la o pedeapsă cu suspendarea încalcă prevederile Constituției și duc la situația ca cetățenii să nu aibă încredere în astfel de autorități. Prin condamnare, persoana și-a pierdut integritatea care stătea la baza exercitării autorității publice fără de care nu poate să își mai continue activitatea. Suspendarea executării pedepsei este consecința unei condamnări și constă în obligația impusă celui condamnat de a avea o conduită bună pe durata termenului de supraveghere.

În concluzie, CCR a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că cele trei texte de lege supuse controlului sunt neconstituționale.