Revizuirea ca şi cale extraordinară de atac este prevăzută în art. 509 C. procedură civilă iar cazurile de revizuire sunt strict reglementate în articolul menţionat anterior. Ne întrebăm care este soluţia instanţei în cazul în care se invocă un alt motiv care nu este prevăzut de lege.

Astfel, prin cererea înregistrată la data de 21 august 2015 la această instanţă sub nr.xxx, revizuientul KJ a solicitat revizuirea Deciziei civile nr.359/R din 22 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel în dosarul nr.xxx în sensul schimbării în tot a deciziei atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice de admitere a acţiunii introductive astfel cum a fost formulate, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii revizuientul a arătat că instanţa nu a făcut o cercetare a fondului analizând doar excepţia invocată de intimată.

În virtutea rolului activ al instanţei judecătorul are obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a afla adevărul în cauză şi să folosească toate mijloacele şi informaţiile veridice pentru justa soluţionare a cauzei.
În opinia revizuientului judecătorul avea obligaţia de a da prioritate dreptului comunitar faţă de legislaţia internă, avea obligaţia să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, respectiv să cerceteze şi să se pronunţe motivat, asupra aspectelor de fond ale cauzei.

Potrivit legislaţiei,  art. 430 alin. 1 C. procedura civilă, hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident, are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
Revizuientul a arătat că în prezenta cauză nu a solicitat acordarea de dobânzi de la data introducerii acţiunii, perioadă pentru care are deja un titlu executoriu ci acordarea de dobânzi până la această dată.
Din această perspectivă, în opinia revizuientului, obiectul celor două cauze este unul diferit şi, ca atare, nu există autoritate de lucru judecat.

Potrivit art. 509 pct. 1 C. procedură civilă, „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.”
Revizuientul a arătat că instanţa de recurs era obligată să analizeze pe fond cauza astfel că, din cuprinsul deciziei atacate nu rezultă care sunt temeiurile pentru care susţinerile reclamantului revizuient şi respectiv considerentele primei instanţe, au fost înlăturate.
Potrivit art. 248 C. procedură civilă, instanţa este obligată să se pronunţe asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra excepţiilor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Cu alte cuvinte, prin raportare la ştirile juridice, instanţa de recurs  nu era obligată  să cerceteze aspectele legate de fondul cauzei, să înlăture, motivat, susţinerile revizuientului reclamant sau considerentele hotărârii pronunţate în primă instanţă. Astfel aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 C. procedură civilă nu poate forma obiectul  căii extraordinare de atac a revizuirii întrucât dispoziţiile art. 509 NCPC, în integralitatea lor, nu reglementează această posibilitate. Prin urmare soluţia Curţii este de a respinge cererea de revizuire formulată de reclamantul revizuient.