Legislaţia penală prevede că hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.

Vom prezenta în cele ce urmează un caz practic referitor la dispoziţiile menţionate mai sus.

Prin decizia penală pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost trimisă Curţii de Apel, cererea de revizuire formulată de revizuienta XX împotriva deciziei penale a ÎCCJ – Secţia penală.
În motivarea hotărârii, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire cu care a fost investită, a fost greşit îndreptată.
Astfel, potrivit dispoziţiilor  art. 465 alin.1 Cod procedură penală, hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale ori a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a soluţionării amiabile a litigiului dintre stat şi reclamanţi, pot fi supuse revizuirii, dacă vreuna dintre consecinţele grave ale încălcării Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a protocoalelor adiţionale la aceasta continuă să se producă şi nu poate fi remediată decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.465 alin.3 din Codul de procedură penală, cererea de revizuire se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Prin hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza XXX contra României, din 29 septembrie 2015, s-a luat act de înţelegerea amiabilă intervenită între părţi şi, pe cale de consecinţă, s-a stabilit acordarea sumei de 2.400 euro cu titlu de compensaţie către revizuenta din prezenta cauză. S-a convenit că soluţionarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, după cum sunt definite în Convenţie şi Protocoalele acesteia, nefiind identificat niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii.

Curtea constată că nu sunt îndeplinite cumulative cerinţele textului de lege pentru admiterea cererii de revizuire.

Chiar dacă revizuenta a făcut dovada existenţei unei hotărâri în care CEDO a luat act de soluţionarea amiabilă a litigiului dintre stat şi reclamantă, consecinţele grave ale încălcării Convenţiei şi a protocoalelor adiţionale la aceasta nu mai continuă să se producă şi în prezent.

Astfel, deşi petenta a fost condamnată în apel pe baza probelor avute în vedere de prima instanţă la pronunţarea soluţiei de achitare, respectiv condamnarea petentei s-a dispus în apel fără administrarea de noi probe sau readministrarea celor reţinute de tribunal (soluţia de condamnare fiind menţinută şi în recurs), constatăm că, faţă de data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, când a fost pronunţată în recurs decizia penală, termenul de încercare de 2,5 ani stabilit în baza art. 82 alin. 1, 3 din vechiul C. pen pentru pedeapsa de 5 luni închisoare, s-a împlinit la data de 26.07.2015, dată la care, potrivit disp. art. 86 din vechiul C. pen. rap. la art. 15 alin. 1, 2 din Legea nr. 187/2012, a intervine reabilitarea de drept a revizuentei.

Astfel, potrivit ştirilor juridice, chiar dacă printr-o hotărâre CEDO s-a luat act de soluţionarea amiabilă a litigiului dintre stat şi reclamant, cererea de revizuire nu poate fi admisă în situaţia în care consecinţele grave ale încălcării Convenţiei şi a protocoalelor adiţionale la aceasta nu mai continuă să se producă şi în prezent, ca urmare a reabilitării de drept a petentului. Această opinie o găsim reglementată în Decizia Curţii de Apel nr. 383/A din data de 16.06.2016.