În practica judiciară pot apărea unele situaţii când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece acelaşi proces sau când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Aceste situaţii sunt prevăzute în legislaţie, în art. 133 C. de procedură civilă, reglementând conflictul pozitiv şi negativ de competenţă.
Condiţia de reciprocitate
Nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, text care dispune în sensul că, există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.
Nu este îndeplinită condiţia de „reciprocitate” impusă de legiuitor, atunci când prin propria-i hotărâre de declinare, instanţa nu s-a dezînvestit în favoarea instanţei de trimitere, care în cauză este Tribunalul – complet specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă.
Chiar dacă declinarea de competenţă a Judecătoriei a avut în vedere acelaşi Tribunal, însă în condiţiile în care s-a urmărit învestirea unui complet specializat în altă materie decât cel de trimitere, şi anume, a unui complet specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ, în mod greşit s-a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, întrucât declinările nu au fost reciproce, astfel încât să se ajungă la întreruperea cursului judecăţii – incident procedural de esenţa oricărui conflict negativ de competenţă, iar ultima instanţă învestită, respectiv Tribunalul – complet de contencios administrativ, nu şi-a negat, la rându-i, competenţa în favoarea Judecătoriei.
În consecinţa, potrivit ştirilor juridice, în situaţia de mai sus constatând că nu s-a ivit în cauză un conflict negativ de competenţă, în sensul prevederilor art. 133 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanţei îî revine sarcina de a respinge sesizarea formulată de Judecătorie şi să dispună trimiterea dosarului la Tribunal – complet de contencios administrativ, iar nu instanţei care a formulat sesizarea pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, în vederea efectuării aceleiaşi operaţiuni, o astfel de soluţie fiind în interesul reducerii duratei procesului şi a unei bune administrări a justiţiei.