În domeniul legislaţiei penale se prevede că sentinţele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel. În ceea ce priveşte persoanele care pot face apel menţionăm că au această calitate: procurorul şi inculpatul, atât în ceea ce priveşte latura penală şi civilă, partea civilă, în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţia din această latură a influenţat soluţia în latura civilă, persoana vătămată, în ceea ce priveşte latura penală; martorul, expertul, interpretul şi avocatul, în ceea ce priveşte amenzile judiciare aplicate prin sentinţă, precum şi în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare şi indemnizaţiile cuvenite acestora, precum şi orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanţei, în ceea ce priveşte dispoziţiile care au provocat asemenea vătămare.

Supunem atenţiei următorul caz:  în care părţile civile cărora li s-a respins acţiunea civilă de către prima instanţă şi nu au formulat apel în cauză poate formula apel procurorul?

În ceea ce priveşte acţiunile civile formulate de părţile civile, instanţa a reţinut că parte civilă P SE a solicitat şi în faza de judecată suma de 50000 euro cu titlu de despăgubiri, din care 25000 euro daune materiale şi 25000 euro daune morale.
Partea civilă nu a propus probe şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei prin reprezentant, de asemenea nearătând modul de calcul al sumei reprezentând daune materiale. În privinţa sumei reprezentând daune morale, instanţa a apreciat că fapta nu este susceptibilă de a cauza un prejudiciu moral în sensul legii penale, astfel că pretenţiile civile solicitate de aceasta parte civilă au fost respinse ca neîntemeiate.
Legat de pretenţiile civile formulate de celelalte părţi civile, instanţa a reţinut că s-au constituit părţi civile în cursul urmăririi penale, manifestând pasivitate în ceea ce priveşte faza de judecată, deşi au fost legal citate. Astfel, celelalte părţi civile nu au propus probe şi nu au arătat în niciun mod cum au calculat prejudiciul suferit.
Această împrejurare justifică pentru identitate de raţiune respingerea acţiunilor civile formulate de aceste părţi civile ca neîntemeiate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea şi partea civilă COMPANIA , prin reprezentant convenţional SCA T&T.

Curtea de Apel a constatat că în condiţiile în care părţile civile cărora li s-a respins acţiunea civilă de către prima instanţă nu au înţeles să formuleze apel în cauză, apelul procurorului sub acest aspect echivalează cu exercitarea acţiunii civile, de către procuror, din oficiu, în calea de atac.
Or. prin raportare la ştirile juridice, dacă la judecata în primă instanţă procurorul nu putea exercita acţiunea civilă din oficiu, în numele părţilor civile, cu atât mai puţin acesta poate declara apel sub acest aspect. Incidenţa dispoziţiilor art. 409 alin.1 lit. a C.p.p., potrivit cărora procurorul poate face apel referitor şi la latura civilă este condiţionată de respectarea principiului disponibilităţii, iar în speţă singura concluzie la care se poate ajunge este că prin neexercitarea apelului împotriva hotărârii prin care i-a fost respinsă acţiunea civilă partea civilă a renunţat la pretenţiile sale.