O noutate legislativă în domeniul salarizării o reprezintă O.U.G nr. 20/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 434/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal – bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Însă această ordonanţă se adresează unor anumite categorii de subiecţi şi domenii, şi anume în domeniul sănătate şi asistenţă socială şi în învăţământ. Acest lucru nu a fost pe placul celorlaţi categorii de bugetari care au considerat că are loc o discriminare în acest sens salariaţii din justiţie au formulat un memoriu.

Cum s-a motivat acest memoriu?

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere diferenţele salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea limitată prin legi anuale de salarizare, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea acestor inechităţi.

Astfel, a fost adoptată Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanţa de Urgenţă nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Prin O.U.G. nr.20/2016 s-a introdus un nou articol în cuprinsul O.U.G. nr.57/2015, respectiv art. 3 ind. 1 care, la alin. 1 prevede că prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Ce se doreşte?

Se doreşte trecerea bugetului instanţelor la titularul de drept al gestionarii bugetului puterii judecătoreşti, respectiv la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie.

Eliminarea imediată de către Ministerul Justiţiei și ceilalți ordonatori de credite a anomaliilor din domeniul justiţiei legate de aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr.20/2016 și emiterea unor ordine de salarizare care să satisfacă în mod real şi efectiv rigorile art. 3 ind.1 alin. 1 din O.U.G. 57/2015, respectiv să stabilească o indemnizaţie de încadrare brută care să cuprindă și indexările de 5%, 2% şi 11% prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007, în sensul Deciziei ICCJ nr. 23/2015, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu toate consecinţele.

Implicarea imediată a Consiliului Superior al Magistraturii în obţinerea acestor rezultate, având în vedere atribuţia sa de a apăra corpul magistraţilor şi membrii acestuia împotriva oricărui act de natură să aducă atingere independenţei sau imparţialităţii magistratului în înfăptuirea justiţiei ori să creeze suspiciuni cu privire la acestea.

Se consideră că refuzul plăţii drepturilor salariale lunare la nivelul stabilit prin lege reprezintă o încălcare flagrantă a principiului independenţei judecătorilor, constituind un mijloc de presiune exercitat asupra acelor magistraţi care nu beneficiază de un tratament echitabil şi nediscriminatoriu în raport cu alte categorii aparţinând aceluiaşi corp profesional.