Potrivit legislaţiei pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. De multe ori instanța a apreciat ca potrivită stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală, întrucât o astfel de modalitate permite ca pensia de întreținere datorată să se modifice, fără a mai fi nevoie de introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, în funcție de evoluția veniturilor debitorului obligației.  

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei V la data de 19.11.2015, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună majorarea pensiei de întreținere în favoarea minorului, la nivelul veniturilor pe care le realizează, cu suportarea cheltuielilor de judecată. În fapt, reclamanta a arătat că prin sentința civilă rămasă definitivă s-a stabilit în sarcina pârâtului plata unei pensii de întreținere în sumă de 88 lei lunar în plus a mai arătat că această sumă este prea mică pentru a acoperi nevoile minorului aflat în întreținere.

Instanţa a reţinut faptul că faptul că în raport de data stabilirii pensiei prin sentința civilă nr. 940 din 10.03.2008 a Judecătoriei V, rămasă definitivă, s-au modificat aspectele avute în vedere la acel moment,  respectiv a crescut cuantumul salariului minim pe economie, iar pârâtului are un loc de muncă din ianuarie 2016.

În ceea ce privește cuantumul obligației de întreținere, din prevederile art. 529 alin.1 și alin. 2 Cod civil, rezultă că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, iar atunci când este datorată de un părinte, întreținerea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. Din interpretarea alin.1 al acestui text legal, rezultă că nevoile beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului întreținerii sunt criterii legale care trebuie folosite cumulativ cu ocazia stabilirii cuantumului ei.

Ținând cont de criteriile enunțate în art. 529 alin.1 , 2 C.civ., instanța va dispune obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere către reclamant în cuantum de 1/4 din venitul lunar obținut, apreciind că nevoile legate de desăvârșirea pregătirii reclamantului, coroborate cu cele privind vârsta acestuia pot fi astfel acoperite și având în vedere că pârâtul mai are un minor în întreținere.

Față de toate acestea, instanța urmează să majoreze pensia de întreținere stabilită în favoarea reclamantului având în vedere cota ¼ din venitul net realizat lunar, dar nu mai putin de ¼ din venitul minim pe economie, si va dispune majorarea pensiei de întreținere începând cu data introducerii prezentei cereri, 19.11.2015 și până la majoratul minorului.

În concluzie dacă ne raportăm la ştirile juridice şi practica judiciară, pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Instanța a apreciază ca potrivită stabilirea pensiei de întreținere în cotă procentuală, întrucât o astfel de modalitate permite ca pensia de întreținere datorată să se modifice, fără a mai fi nevoie de introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, în funcție de evoluția veniturilor debitorului obligației.