Potrivit legislaţiei, art. 65 din Codul Muncii  prevede că ,,(1) concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.(2) Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă,,.

Mai mult desfiinţarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din statul de funcții sau organigrama societății. Din analiza organigramelor şi statului de funcţiuni rezultă că postul ocupat de reclamant a fost suprimat din structura angajatorului, astfel încât sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării decizia de concediere este legală.

Prin acțiunea sa reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând instanței anularea deciziei de concediere nr. 3/02.02.2016 emisa de pârată, reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, precum şi plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la data reîncadrării. Consideră că decizia de concediere este nelegală și netemeinică, conform literei N din contractul individual de munca se aplică toate prevederile contractului de inchiriere a secției si toate prevederile din contractul colectiv de muncă aplicabil. Menținerea postului de sef district nu se mai jusitifica având in vedere ca au fost externalizate integral serviciile, astfel toate activitățile, inclusiv cele insarcina șefului de district, urmau sa fie prestate de către societatea Via Terra Trans SRL, astfel desființarea postului fiind efectiva, aspect probat atat prin Deciziile emise cât şi prin organigrama societății.

Cauza este reală când prezintă un caracter obiectiv, adică există în realitate cu adevărat şi nu o disimulează. Aceasta poate consta, după caz, în dificultăți economice, reducerea cheltuielilor, creșterea eficientei, a beneficiilor sau comasarea unor structuri ori compartimente, indiferent de persoana sau conduita salariatului. În speța, cauza desființării postului a avut la baza o cauză reală, obiectivă, şi anume externalizarea serviciilor de întreținere linii.

S-a reţinut că sunt îndeplinite condițiile art. 76 din Codul Muncii cu privire la conținutul deciziei de concediere, arătând că în conformitate cu Decizia de Concediere nr. 3/2016, pârâta nu deținea niciun loc de muncă compatibil cu pregătirea reclamantului, acesta fiind notificat prin Notificarea de preaviz nr. 3/05.01.2016. De asemenea, cu respectarea art. 64 alin. (2) din Codul Muncii, prin adresa nr. 2/05.01.2016 pârâta a notificat Agenția Teritoriala de Ocupare a Forței de Munca Cluj în vederea redistribuirii reclamantului şi i s-a propus încheierea unui Contractul Individual de Munca cu o altă societate, propunere refuzată de către acesta.

Mai mult în cauza de față, din conţinutul ansamblului probator, se constată, că a existat într-adevar un deficit bugetar la nivelul societății, iar reorganizarea activității a fost efectuată asupra structurii compartimentelor, respectiv desființarea efectivă şi externalizarea serviciilor, măsura organizatorică menită să conducă la îmbunătățirea activității.

Văzând considerentele mai sus arătate, instanța va respinge ca nefondată cererea reclamantului privind anularea deciziei de concediere nr. 3/02.02.2016 emisă de pârată, reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, precum şi plata drepturilor salariale de la data concedierii şi până la data reîncadrării.

Stirile juridice ne arată că în cazul de faţă, prezentat mai sus, aşa cum a hotărât instanţa, nu au existat motive pentru anularea deciziei de concediere, angajatorul îndeplinind toate procedurile legale.