În cazul procesului civil hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Potrivit legislaţiei, art. 503 C. de procedură civilă, se specifică expres cele menţionate mai sus, însă întrebarea la care dorim să găsim răspuns este dacă această cale de atac poate fi invocată în toate cazurile sau trebuie să fie invocată nelegala citare în cursul procesului?
Caz practic
Prin decizia nr. 789/R din 3 septembrie 2015, Curtea de Apel, Secţia a IV-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 644 din 25.05.2015 pronunţată de Curtea de Apel, formulată de revizuenţii A., B. şi C. Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că decizia atacată pe calea revizuirii nu face parte din categoria celor ce sunt supuse acestei căi de atac întrucât nu este o hotărâre care să fi evocat fondul cauzei. Hotărârea prin care s-a respins contestaţia în anulare nu este susceptibilă de revizuire, deoarece aceasta nu evocă fondul, în sensul prevăzut de art. 322 C.proc.civ. şi, ca atare, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă.
La data de 07.12.2015, A., C. şi B. au formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei menţionate anterior pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I Civilă.
În motivarea contestaţiei în anulare, întemeiată în drept pe art. 317 pct. 1 şi 2, art. 318 teza I C.proc.civ., contestatorii au susţinut că instanţa de recurs trebuia să decline dosarul în favoarea Secţiei de contencios administrativ şi că instanţa a judecat cauza cu procedura nelegal îndeplinită, întrucât existau inadvertenţe cu privire la numele intimatului E., preluând astfel greşelile instanţelor anterioare.
Ce a decis instanţa?
Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii.
Neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată, potrivit art. 108C.proc.civ., cu nulitatea relativă care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca. Contestaţia în anulare nu este admisibilă dacă partea poate sau a putut să formuleze critici prin exercitarea apelului sau recursului şi nu a făcut-o. Aceasta înseamnă, în conturarea caracterului subsidiar al contestaţiei în anulare, că partea nu are un drept de opţiune între o cale de reformare şi calea de retractare.
Drept urmare, motivul de contestaţie în anulare nu poate fi primit, deoarece contestaţia în anulare nu poate fi întemeiată pe motive pe care contestatorii au omis să le invoce în cadrul apelului şi recursului, întrucât imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul acestora reprezintă o condiţie esenţială pentru admiterea contestaţiei în anulare.
În speţă, contestatorii au formulat critici vizând eventuale greşeli de judecată, considerând că instanţa de recurs s-a antepronunţat greşit pe excepţia de inadmisibilitate a recursului, a interpretat eronat actele juridice deduse judecăţii şi a dat o apreciere greşită a probelor administrate în cauză. Practic, contestatorii confundă semnificaţia sintagmei „greşeală materială” cu pretinse greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor şi de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
Or, în înţelesul normei prevăzute de art. 318 C.proc.civ., prima ipoteză a contestaţiei în anulare speciale, greşeala materială vizează o eroare formală, care deşi distinctă de greşeala materială care poate fi îndreptată în condiţiile art. 281 C.proc.civ., nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli decurgând din aprecierea probelor şi interpretarea unor dispoziţii de drept substanţial sau procedural.Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv.Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să aprecieze o probă sau să interpreteze un text de lege, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.Or, împrejurările reclamate de contestatori nu se circumscriu, motivelor expres şi limitativ prevăzute de lege pentru contestaţia în anulare, ci reprezintă, de fapt, adevărate motive de recurs.
Concluzii
Potrivit ştirilor juridice, în conformitate cu art. 178 C. prococedură civilă, neregularitatea actelor de procedură, implicit a celor privind citarea părţilor, este sancţionată cu nulitatea relativă care poate fi invocată, inclusiv în cadrul contestaţiei în anulare, numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, interesată a invoca. Prin urmare, întrucât, în speţă, contestatorul nu a invocat nelegala sa citare, acesta nu poate formula contestaţie în anulare pentru neîndeplinirea legală a citării altor părţi din proces.