„Ori laie, ori bălaie”, se spune uneori, într-un limbaj neaoș, țărănesc. În limbaj formal, academic, zicala aceasta poate fi interpretată în sensul că, de regulă, ambiguitatea nu este dezirabilă; că trebuie evitată. Pe tărâm legislativ, ambiguitatea este, întotdeauna, un oaspete nedorit. La fel și neconstituționalitatea!
O prevedere legală poate fi constituțională sau ba. Nu este tolerabilă neclaritatea. Cum toate legile trebuie „să asculte” de Constituție, CCR lucrează la foc continuu, admițând și respingând excepții de neconstituționalitate.
Nu demult, Curtea Constituțională a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate de către Tribunalul București – secția contencios administrativ și fiscal. Excepția a fost ridicată de către domnii GMS și VMD, prin Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor „Pro Lex”.
Ar fi trebuit, apreciau autorii excepției, ca aspectele fundamentale care privesc modul în care ia naștere, se desfășoară și încetează raportul de serviciu al polițistului să fie reglementate prin Statutul polițistului, statornicit prin lege organică (Legea 360/2002), în acord cu Constituția. Trebuie spus că legea fundamentală prevede (la art. 73, alin.3, lit. j) că „prin lege organică se reglementează […] statutul funcționarilor publici”.
Statutul polițistului, reglementat prin Legea 360/2002, stabilește, la art. 27, că selecționarea polițiștilor, pregătirea lor, dobândirea gradelor profesionale și evoluția lor profesională se stabilesc prin Ghidul carierei polițistului, aprobat prin ordin al ministrului.
La art. 78 alin. 1, același act normativ prevedea că procedura și cazurile de modificare sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor.
Autorii excepției au apreciat că a avut loc o încălcare a Constituției în ceea ce privește previzibilitatea legii, polițistul neputându-și adapta conduita așa cum se cuvine. De asemenea, în viziunea lor, el nu poate avea o reprezentare adecvată a desfășurării procedurii și a situațiilor de modificare și suspendare a raporturilor de serviciu, de selecționare, de dobândire a gradelor profesionale, precum și a parcursului profesional.
Potrivit autorilor, textele de lege criticate nesocotesc principiul separației și al echilibrului puterilor în stat. Plus obligativitatea respectării legii fundamentale!
Examinarea prevederilor criticate
La CCR s-a constatat, firește, că atât procedura, cât și cazurile de modificare ori de suspendare a raporturilor de serviciu ale lucrătorilor din poliție erau statornicite prin ordin al ministrului de resort; prin Ordinul 298/2011 privind procedura și cazurile de modificare și suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor.
Există o decizie CCR prin care s-a stabilit, destul de recent, că statutul juridic al unei categorii de personal este reprezentat de către prevederile legii care se referă la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și finalizarea raportului de muncă în care se află categoria cu pricina.
Așa cum au remarcat autorii excepției luată acum în discuție, elementele de bază care caracterizează statutul profesiei de polițist „sunt date în competența ministrului de interne”. Iar ministrul de interne, prin acte administrative având o forță juridică mai redusă decât legea, a stabilit procedura și situațiile de modificare ori de suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului.
Ultimul ordin de acest fel, emis de către ministru la finele anului 2011, prevede că raporturile de serviciu ale polițistului pot fi modificate prin detașare, delegare, transfer, participare la misiuni internaționale, împuternicire pe o funcție de conducere, mutare și punere la dispoziție.
CCR a trebuit să ia act de faptul că prevederile existente în Statutul polițistului (art. 78, alin. 1) ce stabilesc că actele administrative (inferioare legii) pot reglementa situațiile și procedura de modificare sau suspendare a raporturilor de muncă pentru polițiști contrazic Constituția (art. 73, alin. 3, lit. j), care precizează că statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.
Potrivit recentelor știri juridice, CCR a mai remarcat faptul că aplicarea acestui text criticat conduce și la nesocotirea normelor de tehnică legislativă. În ce mod? Aplicabilitatea ordinelor cu caracter normativ ar trebui să se mărginească doar la aria de reglementare statornicită prin actele normative spre a căror executare și într-al căror temei au fost emise. Prin ele nu poate fi completată legea!
Totuși, relativ la prevederile Statutului polițistului ce se referă la pregătirea, selecționarea, dobândirea gradelor profesionale, precum și la evoluția profesională a polițiștilor (mai precis art. 27), CCR evidențiază faptul că acestea nu sunt conexe rezolvării cauzei în justiție, ținând seama de realitatea că autorii excepției „nu se află în niciuna dintre ipotezele normei criticate”. Așa am ajuns la momentul în care rezultatul deciziei CCR e deja previzibil!
Așadar, ce s-a decis CCR?
În „Monitorul Oficial” 469/2016 a fost publicată Decizia CCR nr. 244/2016 privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiior art. 27 și 78 alin. (1) din Legea 360/2002 privind Statutul polițistului.
În vreme ce excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 (privind „evoluția profesională a polițiștilor” etc.) din Statutul polițistului a fost respinsă, Curtea a stabilit că prevederile din Statut conform cărora procedura și cazurile de modificare și suspendare a raporturilor de serviciu ale polițistului se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor (art. 78, alin. 1) sunt neconstituționale.
Se spune că unde-i lege nu-i tocmeală. Legile nu sunt scrise de către zeii Olimpului! Sunt alcătuite de către oameni. Și pentru oameni. Așa stând lucrurile, legile nu-s niciodată perfecte. Însă, dacă privim la partea plină a paharului, ele sunt întotdeauna perfectibile.
Joseph de Maistre susținea că „legea justă” nu-i aceea ale cărei consecințe se răsfrâng asupra tuturor, ci legea întocmită… pentru toată lumea. Legea bine întocmită, s-ar putea adăuga.