Decizia Curţii Constituţionale nr. 156/2016, privind art. 399 alin. 3 lit.d) C. procedură penală, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 398/25.05.2016.

Articolul invocat în excepţie face referire la dispoziţiile privind măsurile preventive, şi anume încetarea de drept a acestei măsuri.

Excepţia supusă atenţiei Curţii

Analizând dispoziţiile art. 399 alin. 3 lit.d) C.p.p care prevede obligativitatea instanţei de a dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când pronunţă o măsură educativă, instanţa care a sesizat Curtea, susţine faptul că această dispoziţie contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor ca valori supreme ale statului de drept.

Se critică soluţia legislativă care obligă instanţa ca, la momentul soluţionării, în fond, a acţiunii penale, să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului minor arestat preventiv chiar şi atunci când pronunţă o măsură educativă privativă de libertate.

Motivarea Curţii Constituţionale

Curtea Constituţională a respins această excepţie pe motivul inadmisibilităţii, făcând trimitere la Decizia nr. 44 din 16 februarie 2016, prin care a soluţionat deja aceeaşi excepţie.

Dacă analizăm decizia la care instanţa a făcut referire cu privire la problema supusă atenţiei mai sus putem avea un răspuns.

Curtea a observat că măsura arestării preventive poate fi dispusă faţă de un inculpat minor numai în mod excepţional, şi anume cu verificarea condiţiei instituite de art. 243 alin. (2) din Codul de procedură penală, efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalităţii şi dezvoltării inculpatului minor să nu fie disproporţionate faţă de scopul urmărit prin luarea măsurii. Totodată, luarea unei noi măsuri de arestare preventivă faţă de inculpatul minor care a mai fost arestat preventiv în aceeaşi cauză se poate dispune, potrivit art. 243 alin. (1) coroborat cu art. 238 alin. (3) din Codul de procedură penală, numai dacă au intervenit temeiuri noi care fac necesară privarea sa de libertate..

În concluzie, Curtea constată că dispoziţiile art. 399 alin. (3) lit. d) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în măsura în care se referă numai la măsurile educative neprivative de libertate.

Concluzii

De multe ori, Curtea Constituţională, este sesizată cu aceaşi excepţie care a mai fost supusă în atenţie Curţii şi de alte instanţe. Tocmai pentru a se evita încărcarea inutilă a activităţii Curţii Constituţionale şi a se elimină încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial, se verifică îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.  Una dintre condiţiile obligatorii  a excepţiei de neconstituţionalitate este ca aceasta, să nu aibă ca obiect o prevedere legală a cărei neconstituţionalitate a fost stabilită printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale sau să se fi pronunţat deja asupra exceptiei printr-o altă decizie, cum este în cazul de faţă.