Cine are carte, are parte… de libertate! Se spune că știința, cunoașterea, cultura eliberează sufletul, îl înalță. Cu puterea lor, au deschis până și porțile temnițelor, în România contemporană. În perioada 2014-2015 sistemul penitenciar românesc a devenit un adevărat focar de cultură și știință. Închisoarea nu mai era loc de ispășire a osândei. Devenise cetate a cunoașterii. Deținuții cu veleități intelectuale se luaseră la întrecere, într-un concurs de creație literară și de popularizare a științei.
Aproape că apăruse necesitatea înființării unor edituri în penitenciare. Totuși, fenomenul nu ținea de apriga dorință a unor deținuți de a contribui la creșterea nivelului de cultură al neamului românesc, ci de dorința de a ieși mai iute de după gratii. Pentru că până mai deunăzi regula era următoarea: ”publici o carte, ai șanse mari să stai mai puțin în închisoare”.
Așa, deținutul prindea doi iepuri dintr-odată. Era omorâtă plictiseala vieții carcerale; timpul petrecut în temniță nu doar că părea a trece mai lesne, dar se și putea împuțina realmente, după fiecare volum trecut prin tiparniță.
Greu de spus dacă publicul cititor cuprinde destui doritori de a culege perlele de înțelepciune zămislite de către vreun individ dubios aflat la umbră de gratii și răcoare de beci carceral. Dar… ce mai conta?! Libertatea să vină mai iute. Hai liberare! Că domnul deținut n-a stat degeaba la universitatea zăbrelită.
Temnița oferă timp de gândire. Așadar, nu-i exclus ca, pe lângă puzderia de ”lucrări științifice”, numai bune de crescut nivelul de cultură generală al plebei (adică plătitorii birurilor necesare pentru susținerea ”taberelor de creație”), să mai fi fost create și proaspete planuri infracționale, aplicabile după eliberare.
Penitenciarul nu-i doar loc de ispășire. Uneori, este și locul unde infractorii capătă idei sau își iau doctoratul într-ale fărădelegii!
Noutăți legislative
Consultând Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de către organele judiciare în cursul procesului penal, aflăm că pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se socotește astfel:
– dacă se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă;
– dacă se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă;
– dacă munca e prestată noaptea, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă;
– dacă deținutul participă la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar;
– dacă participă la cursurile de calificare/recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs;
– în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii şi inovaţii brevetate, se considerau 30 de zile executate pentru fiecare lucrare ştiinţifică sau invenţie şi inovaţie brevetate (art. 96, alin. 1, lit. f).
În ”Monitorul oficial” 98/2016 a fost publicată OUG 2/2016 pentru suspendarea art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de către organele judiciare în cursul procesului penal.
Prin punerea în practică a prevederilor art. 96 alin. (1) lit. f) din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor, a beneficiat de diminuarea pedepsei un număr însemnat de deținuți. Potrivit recentelor știri juridice, legiuitorul a considerat că s-a ajuns prea departe în exploatarea acestei portițe legale, fiind deturnat ”scopul și spiritul reglementării execuțional penale”. Așa că prevederea cea buclucașă și producătoare de controverse a fost suspendată până la 1 septembrie 2016!
Știința eliberatoare…
Cărțile se publicau iar pedepsele… scădeau. Fenomenul căpătase o amploare nemaipomenită. Dar, oare mai era îndeplinit scopul pedepsei penale, în condițiile în care deținuții cu posibilități, cu dare de mână cum s-ar zice, publicau cărți pe bandă rulantă?
E cam greu de crezut că, prin simpla publicare a unor volume, autorul lor posesor de cazier încărcat devenea ”curat, luminat” și numai bun de eliberat mai devreme. Probabil că uneori cărțile au fost chiar scrise de către alții, la comandă. În extrem de multe cazuri se vedea de la o poștă că scopul n-a fost creația literar-științifică, ci ”câștigul zilelor de muncă ce sunt considerate ca executate”.
Cărțile se succedau una după alta iar cei găsiți vinovați în justiție pentru fapte penale grave se puteau prezenta înaintea completelor de judecată înarmați cu argumente ”serioase” pentru liberarea condiționată. Recuperarea și reintegrarea socială a infractorului? Realizarea scopului pedepsei penale? Ajunseseră să pară vorbe-n vânt!
Fabrica de lucrări științifice de după gratii a funcționat o vreme la foc continuu. Asta până recent, când ulciorul n-a mai ajuns la apă. Prevederile favorabile cărturarilor înveșmântați în zeghe au fost suspendate pe termen determinat: până-n prima zi de toamnă a lui 2016. Potrivit recentelor știri juridice, se apreciază că astfel nu vor fi neapărat stăvilite elanurile creatoare ale deținuților cu chemare literară și științifică, ci doar dejucate tentativele de a utiliza această portiță legislativă pentru a obține împuținarea pedepsei.
Totodată, legiuitorul și-a oferit un bun răgaz pentru a cugeta asupra chestiunii și a găsi o soluție prin care să se realizeze și țelul pedepsei penale, fără a le fi limitate drepturile deținuților și fără a le fi refuzată șansa unei intrări mai grabnice pe făgașul ”cinstei și onoarei”.
Să nădăjduim că viitoarele dispoziții legale vor face accesibilă liberarea condiționată exclusiv pentru cei care o merită. Abia acum se va vedea care deținut are o reală vocație de scriitor și care-i doar un simplu… infractor!