Când doi se ceartă, un al treilea va trebui să-i împace sau, dacă este competent, să spună de partea cui se înclină balanţa dreptăţii. Rolul celui de-al treilea şi-l asumă mediatorul sau completul de judecată.

Însă, uneori, dreptatea se ascunde printre textele încâlcite de lege sau… legile aplicabile se bat cap în cap. Legile se bat, dar durerile şi efectele loviturilor le resimt justiţiabilii!

Codul de de procedură civilă spune că atunci când, pe parcursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel ori al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constată că o chestiune de drept de a cărei clarificare depinde soluţionarea pe fond a cauzei e nouă şi asupra acesteia ÎCCJ încă nu s-a pronunţat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii, va putea fi solicitată ÎCCJ spre emiterea unei hotărâri prin care să-i fie oferită o rezolvare de principiu chestiunii de drept care face obiectul sesizării.

 

Nedumeriri, în instanţă…

Spre sfârşitul anului 2014, Ministerul Educaţiei a fost chemat în justiţie de către N.L., la Tribunalul Constanţa. Reclamantul cerea ca ministerul să-i aducă la cunoştinţă conţinutul unui raport al corpului de control al primului-ministru referitor la o acţiune de control efectuată la Universitatea “Ovidius” – Constanţa.

Sub motivul că lui N.L. i s-a comunicat o “sinteză a constatărilor şi măsurilor dispuse” şi că pârâtul (ministerul) a procedat legal, ţinând seama de prevederile Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public, Tribunalul a respins acţiunea, ca nefondată. Comunicarea datelor cu caracter personal cuprinse în raport a fost refuzată! Însă reclamantul nu s-a lăsat, cu una cu două. A făcut recurs. Susţinea că dreptul său la informare a fost vătămat, prin nesocotirea prevederilor Legii privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Reclamantul a mai arătat că, întrucât spre identificarea unei persoane nu-i suficient numele acesteia, fiind necesare şi alte elemente (domiciliu, stare civilă), a fost nesocotită Legea privind prelucrarea datelor cu caracter personal, dar şi că datele (cu caracter personal) ar fi putut să fie protejate fie prin “acoperirea lor cu marker”, fie prin “rescrierea raportului şi omiterea acestora”. Curtea de Apel Constanţa a sesizat ÎCCJ pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile spre soluţionarea problemei de drept, la solicitarea lui N.L.

Două spinoase probleme de drept!

Sesizarea Înaltei Curţi, formulată de către Curtea de Apel Constanţa se referă, în esenţă, la două întrebări. Le vom enunţa!

1. Oare numai numele şi prenumele unui cetăţean pot fi încadrate în noţiunea de “date cu caracter personal”, la care face referire Legea pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestora (Legea 677/2001), în ideea că doar ele constituie un element suficient pentru indentificarea unui individ?
2. Oare prezenţa datelor personale în cuprinsul unor documente din categoria informaţiilor publice poate reprezenta un motiv de refuz al eliberării unor copii de pe acele documente, chiar dacă datele au fost “anonimizate”?

Subiectul celei de-a doua întrebări e, vizibil, mai vast. Acolo nu-i vorba doar despre nume şi prenume, după cum observă Curtea, ci despre “date cu caracter personal”. Orice informaţie care priveşte activităţile sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, indiferent de suportul, de forma sau de modul de exprimare a informaţiei poate fi numită, fără teama de a greşi, “informaţie de interes public”. Informaţia cu privire la datele personale este cea care priveşte “o persoană fizică identificată sau identificabilă”.

Legea privind liberul acces la informaţiile de interes public (nr. 544/2001) prevede că informaţiile cu privire la datele personale se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor şi că informaţiile cu privire la datele personale ale cetăţeanului pot ajunge informaţii de interes public numai în măsura în care afectează capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.

Atunci când au trebuit să hotărască dacă numele şi prenumele unei persoane care figurează într-un document conţinând informaţii de interes public beneficiază sau nu de protecţia oferită datelor cu caracter personal, instanţele din ţară s-au pronunţat în moduri diferite. De aceea, o clarificare era mai mult decât necesară!

Cu toate că Legea 677/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public se aplică, într-o bună măsură, în materii diferite, în circumstanţele în care datele de interes public şi cele cu caracter personal sunt prezente în alcătuirea aceluiaşi document, prevederile lor pot intra în concurenţă. Răsare fireasca întrebare: prevederile cărei legi, dintre cele două, sunt prioritare?

 

Dreptul la informare – mai presus de dreptul la viaţă privată?

Aşa cum putem afla parcurgând ultimele noutăţi legislative, ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel – Constanţa, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. Decizia 37/2015 a ÎCCJ (Completul pentru soluţionarea unor chestiuni de drept) a fost publicată în „Monitorul oficial” 51/2016.

Analizând prevederile celor două legi, ÎCCJ a apreciat că, fără a conta dacă, într-un oarecare context, numele şi prenumele unui cetăţean sunt sau nu îndestulătoare în scopul identificării sale, ele constituie “informaţii referitoare la date cu caracter personal”.

Referitor la solicitările de accesare a informaţiilor de interes public, va trebui oferit accesul după o anonimizare a “informaţiilor cu privire la datele cu caracter personal”, atunci când informaţiile de interes public şi “informaţiile cu privire la datele cu caracter personal” sunt prezente în cuprinsul aceluiaşi document, indiferent de suportul, forma şi modul lor de exprimare.

Aşa cum o arată recentele ştiri juridice, dacă “informaţiile cu privire la datele personale” sunt anonimizate complet (de exemplu, prin înnegrirea cu markerul), nu există temei pentru îngrădirea accesului la informaţiile de interes public. Chestiunile de drept şi-au primit rezolvarea. Acum, lucrurile sunt clare ca lumina zilei!