Grija fratelui cel mare pentru siguranța noastră ar trebui să ne măgulească și să ne facă să stăm liniștiți știind că undeva, cineva ne supraveghează ca să fim în siguranță. Ceea ce nu ne spune fratele cel mare este faptul că datele cu privire la paginile de internet accesate, e-mail-urile trimise,  convorbirile telefonice sau mesajele scrise vor putea fi puse la dispoziția autorităților, chiar dacă noi nu prezentăm pericol public.

Aparent textul legii 235/2015 pentru modificarea și completarea legii 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice pare unul inofensiv, dar, la o lectură mai atentă, putem sesiza capcanele pe care legiuitorul le-a „uitat” în lege. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial 767 din 14 octombrie 2015 și a intrat în vigoare la 17 octombrie 2015.

Ce noutăți legislative ne aduce Big Brother?

 Știrile juridice precizează că legea se referă la durata maximă pentru păstrarea datelor de trafic ale abonaților și utilizatorilor de internet și telefonie și stabilește că accesul la datele de trafic de către autorități se face în baza unei autorizări judecătorești.

Cât timp vor putea fi stocate datele de trafic?

 Știrile juridice precizează că datele de identificare ale echipamentului sunt datele tehnice ale furnizorilor de servicii de comunicații destinate publicului și ale furnizorului de rețele publice de comunicații electronice care permit identificarea amplasamentului echipamentelor de comunicații ale acestora, prelucrate în scopul transmiterii unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice sau în scopul facturării contravalorii acestei operațiuni.

Acest lucru înseamnă că datele tehnice de pe orice telefon mobil sau computer se transmit în rețea, urmând să fie furnizate către fratele cel mare date privind locația computerului, date privind prestatorul de internet, numele și adresa abonatului, paginile de internet vizitate, data și durata vizitei pe acestea, sistemul de operare al computerului etc. Fratele cel mare trebuie să știe exact ce fac frații săi mai mici pentru a-i putea controla și pentru a le cunoaște detalii din viața privată, fapt ce face ca viața privată a fiecăruia dintre noi să își piardă acest caracter.

Aceste date de trafic vor fi prelucrate și stocate de către furnizorul unei rețele publice de comunicații electronice sau de către furnizorul unui serviciu de comunicații electronice destinat publicului urmând a fi șterse sau anonimizate atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări, dar nu mai târziu de 3 ani de la data efectuării comunicării.

În plus, prelucrarea datelor efectuată în scopul stabilirii obligațiilor contractuale ce privesc abonații serviciilor de comunicații cu plata în avans este permisă până la împlinirea a 3 ani de la data efectuării comunicării.

 Legiuitorul în mod voit a redactat acest text de lege în mod ambiguu pentru a lăsa loc la interpretări. Astfel, furnizorii nu au obligația de a stoca datele, dar le pot păstra timp de 3 ani. Poate că termenul de 3 ani a trecut pentru mulți neobservat, însă, până la prezenta modificare, durata de stocare permisă era de doar 6 luni. Legea nu precizează modul în care va trebui să acționeze fiecare furnizor, lăsând la libera alegere a fiecăruia modul de stocare  a acestor date care sunt o fotografie a vieții private a fiecăruia dintre noi.

Accesul autorităților la datele personale doar cu autorizare judecătorească

Noutățile legislative prevăd că începând cu 17 octombrie 2015 instanțele de judecată sau organele de urmărire penală sau organele de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale pot cere să li se pună la dispoziție de către furnizorii de comunicații în termen de maximum 48 de ore, datele de trafic, de identificare ale echipamentului și datele de localizare. În prealabil aceștia obțin o autorizare judecătorească în baza căreia fac această solicitare.

Știrile juridice arată că solicitările și răspunsurile pot fi transmise în format electronic urmând a fi semnate cu semnătura electronică. Datele solicitate a fi comunicate nu vor putea fi șterse sau anonimizate de către furnizori, atunci când solicitatea este însoțită de o notificare cu privire la necesitatea menținerii lor în scopul identificării și conservării probelor sau indiciilor temeinice în cadrul investigațiilor pentru combaterea infracțiunilor sau în domeniul apărării și securității. Ele vor trebui menținute atâta vreme cât subzistă motivele care au stat la baza solicitării, dar nu mai mult de 5 ani de la data cererii sau până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Autoritățile care au solicitat să li se pună la dispoziție aceste date au obligația de a comunica furnizorilor încetarea motivelor care au stat la baza solicitării respective.

Ce ne ascunde fratele cel mare?

 Chiar dacă legislația europeană este foarte clară cu privire la stocarea și utilizarea datelor doar în scopul prevenirii și descoperirii unor infracțiuni sau al cercetării penale, fratele cel mare din România nu a specificat care sunt cauzele în care furnizorii trebuie să pună la dispoziția instanței sau organului penal datele private.

Având în vedere această omisiune voită înseamnă că instanța de judecată va putea cere date despre viața privată a unui cetățean implicat într-un proces de divorț, partaj, recalculare pensie, procese care nu prezintă pericol public și nu  implică săvârșirea vreunei infracțiuni.

Legea nu prevede care sunt criteriile în baza cărora instanța de judecată poate admite sau nu cererea de acces la datele cu caracter personal fiind lăsat la liberul arbitru al fiecărui judecător. Fratele cel mare a omis să insereze obligația procurorului de a aduce la cunoștința celui ale cărui date au fost accesate dacă s-a renunțat la urmărirea penală a acestuia. În acest fel, cei care știu că viața lor privată este sub lupa autorităților vor trăi cu spectrul că sunt supravegheați în mod constant.

  Care ar fi mesajul subliminal al fratelui cel mare?

 Nu pot să nu remarc că legea are o serie de omisiuni voite și că a prins viață fără ca cetățenii direct vizați de prevederile sale să fi înțeles că actualul Big brother va fi o prezență constantă în viața fiecăruia dintre noi, ne va cunoaște obiceiurile de zi cu zi, va știi cu cine vorbim, ce vorbim, ce pagini de internet accesăm, unde ne aflăm în momentul în care comunicăm la telefon sau accesăm internetul, va ajunge să ne cunoască mai bine decât propria familie.

La prima vedere, pare o lege inofensivă care nu ne va încălca libertatea, însă, în toți acești ani, am înțeles că „drumul spre iad este pavat cu bune intenții și ultima și cea mai bună este sau va fi chiar iadul”  (Marius Robu)

Mesajul pe care ni-l transmite prezenta lege este că „fratele cel mare este cu ochii pe tine.” (George Orwell)