Dacă în privinţa insolvenţei persoanelor juridice lucrurile sunt limpezi, trebuia stabilit şi felul în care va decurge procedura insolvenţei pentru persoanele fizice… de bună credinţă. În “Monitorul Oficial” 464/2015 a văzut lumina tiparului un act normativ mult dorit.
E vorba despre Legea 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice. Ea nu va aduce, momentan, decât o speranţă de alinare celor ce au datorii care îi apasă crâncen sau care sunt gata să-i strivească. De ce? Spre nemulţumirea debitorilor cărora le-ar fi ameliorat situaţia, noua lege se va pune-n practică abia la 6 luni de la apariţia sa în “Monitorul Oficial”. Taman la iarnă!
Din noile ştiri juridice reiese că-s trei chipuri în care insolvenţa îl poate ajuta pe cel prea apăsat de datorii: printr-un plan de rambursare a debitelor, prin lichidarea bunurilor ori, când contextul o îngăduie, prin aplicarea procedurii simplificate.
Cum decurge procedura aplicată pe baza planului de rambursare a debitelor?
Când îndeplineşte cerinţele, debitorul poate depune cererea de deschidere a procedurii insolvenţei printr-un plan de rambursare a datoriilor la o comisie de insolvenţă. S-a declanşat, deja, executarea silită? O să fie suspendată, 3 luni! Planul de înapoiere a sumelor datorate (supus, apoi, votului creditorilor) va fi rodul conlucrării debitorului cu administratorul judiciar. Tabelul creanţelor se alcătuieşte pornind de la declaraţia debitorului şi de la revendicările creditorilor. Creditorii nu-s de acord cu planul? Debitorul se poate adresa instanţei. I s-ar putea da dreptate.
Rambursarea conformă planului întocmit trebuie să fie mai convenabilă pentru creditori decât o simplă scoatere la mezat a bunurilor debitorului. Pentru ca planul de rambursare să se deruleze nestingherit, debitorul o să-şi ţină la curent administratorul judiciar, dar şi comisia de insolvenţă, în legătură cu banii care îi intră în buzunar.
El făgăduieşte să nu rămână fără de venituri şi să dea socoteală periodic în ceea ce priveşte urmarea întocmai a planului de înapoiere a sumelor datorate. Nu-i prea plăcut să-ţi ţină altul socoteala banilor. Dar altcumva nu se poate. Decât prin lichidarea bunurilor!
Planul de rambursare va avea o durată de executare de maximum cinci ani. Însă îndatoratul şi creditorii lui pot să insereze, în plan, şi dreptul prelungirii executării cu 12 luni.
Cum va decurge lichidarea bunurilor, ca procedură de insolvenţă?
Dacă povara datoriilor îl apasă crâncen, creditorii îl strâng cu uşa iar varianta planului de rambursare a căzut, debitorul poate cere lichidarea activelor personale. Din perspectiva evaluării gravităţii situaţiei financiare individuale, contează mult percepţia instanţei.
Sentinţa de deschidere a procedurii se va publica în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Atât câştigurile debitorului ce pot fi dirijate spre satisfacerea pretenţiilor creditorilor, cât şi bunurile ce-ar putea avea aceeaşi destinaţie n-or să mai fie la cheremul său.
Concomitent, va fi suspendată executarea silită. Dacă debitorul are bunuri supuse transcripţiei/înregistrării în registrele de publicitate, lichidatorul va transmite instituţiilor ce ţin aceste registre o copie a hotărârii de deschidere a procedurii.
Lichidatorul îi va pune-n vedere fiecărui creditor să precizeze suma ce i se cuvine. Conform ultimelor ştiri juridice, se va realiza întocmirea unui tabel preliminar cu datorii. Debitorul şi creditorii pot formula contestaţii în instanţă, vizavi de tabelul de creanţe.
În cel mult 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinţei, lichidatorul alcătuieşte tabelul definitiv de creanţe. Dacă tabelul preliminar de creanţe nu-i contestat în termen, devine definitiv, automat. Activele debitorului vor fi inventariate iar pentru valorificarea bunurilor deţinute în coproprietate, lichidatorul efectuează o cerere de partaj.
Bunurile debitorului supus procedurii vor fi scoase la mezat, potrivit Codului de procedură civilă. Pe majoritatea românilor nu-i dau banii afară din casă. Aşadar, nu-i chiar floare la ureche să găseşti cumpărător pentru ditamai palatul sau gogeamite iahtul.
Ce se va petrece în cazurile, probabil nu puţine, în care activele scoase la mezat nu-şi vor găsi stăpâni noi? Potrivit noilor ştiri din contabilitate, dacă-n decursul a doi ani nu s-a găsit nimeni să le achiziţioneze, aceste bunuri ar putea reveni creditorilor. Dacă le vor! Când bunurile se vor vinde “ca pâinea caldă”, banii vor ajunge, fireşte, la creditori. Lichidatorului îi rămâne alcătuirea unui raport, după care, în justiţie, se va declara finalizarea insolvenţei prin lichidare.
Dacă pe durata procedurii iese la iveală că debitorul a încheiat acte sau “a lucrat” în frauda creditorilor mai înaintea deschiderii insolvenţei sau pe parcursul ei, orice creditor poate cere instanţei finalizarea procedurii. Când creditorii sunt de acord, insolvenţa prin lichidare de active poate continua, însă debitorul nu va fi eliberat de datoriile reziduale.
Procedura simplificată de insolvenţă – cum se va derula?
Din start trebuie spus că aceasta nu-i o procedură de care poate beneficia orişicare debitor. Se pune în practică dacă nu există o şansă rezonabilă a debitorului de a redeveni (în cel mult un an) apt să-şi achite datoriile, cu păstrarea unui nivel de trai acceptabil pentru sine şi cei întreţinuţi.
Se aplică pentru un debitor ce nu mai are aproape de niciunele. Nu tu venituri, nu tu active personale de urmărit. Debitorul trebuie să fi depăşit vârsta normală de ieşire la pensie. Ori capacitatea sa de muncă să se fi micşorat cu mai mult de 50%. Se va aplica procedura simplificată dacă debitele acumulate nu vor depăşi salariul minim pe 10 luni. Din prima zi a lui Cuptor, 2015, valoarea simbriei minime brute pe economie este de 1050 lei.
Comisia de insolvenţă va examina cererea debitorului, care va ajunge, ulterior, în atenţia instanţei competente. Hotarârea instanţei apare în Buletinul procedurilor de insolvenţă. De-ndată ce sentinţa va fi definitivă, cursul executării silite se va opri, vremelnic. Datornicul trebuie să achite creanţele curente, pe măsura ajungerii lor la scadenţă.
Comisia de insolvenţă va fi înştiinţată de către debitor în situaţia în care el va deveni proprietar al unor active noi (ex: o moştenire venită din partea mătuşii din Franţa; un câştig la loterie, mult peste salariul minim pe economie).
Neapărat, beneficiarul procedurii simplificate nu trebuie să intre (pe durata a 3 ani) în noi buclucuri financiare (să se-ndatoreze iar). După expirarea termenului, comisia de insolvenţă va emite decizia încetării aplicării procedurii simplificate, luând act de îndeplinirea cu succes a obligaţiilor şi a cerinţelor eliberării de datorii reziduale. Debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate? Comisia emite (la cererea creditorilor/din oficiu) decizia de constatare a încetării aplicării procedurii.
Mai rămâne de văzut, după intrarea în vigoare a legii, dacă datornicii vor da năvală să-şi ceară insolvenţa!