Acordul de recunoaștere a vinovăției de către inculpat, motiv de sesizare al CCR


acord recunoastere vinovatieO dată cu apariția noului Cod de Procedură Penală legiuitorul român a intenționat să promoveze noi instituții de drept procesual penal dorind o schimbare radicală a modului de desfășurare a procesului penal. O astfel de instituție nou introdusă a fost cea a acordului de recunoaștere a vinovăției care permite inculpatului să participe la stabilirea pedepsei printr-o negociere cu procurorul. Scopul apariției acestei instituții a fost acela de a grăbi soluționarea procesului penal într-un termen rezonabil și previzibil.

Acest acord de recunoaștere a vinovăției se poate încheia doar pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani și se referă la recunoașterea comiterii faptei și a acceptării încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul, cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia.  Ne aflăm în fața unei forme prescurtate a judecății pentru anumite infracțiuni cu precizarea că acest acord poate fi încheiat doar atunci când, din probele administrate rezultă că există suficiente argumente cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală cu privire la vinovăția inculpatului.

Noua instituție a statuat la art. 488 alin. 1 și 2 Cpp că împotriva sentinței prin care acordul de recunoaștere a fost admis, doar procurorul și inculpatul pot declara apel în termen de 10 zile de la comunicare și doar cu privire la felul și cuantumul pedepsei sau a formei de executare a acesteia.

Care a fost obiectul sesizării CCR?

Excepția de neconstituționalitate a fost invocată chiar de reprezentantul Ministerului Public și vizează chiar prevederile art 488 Cpp, în sensul în care dispozițiile acestuia limitează exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii prin care instanța s-a pronunțat cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției, doar la inculpat și procuror.

Știrile juridice arată că actuala reglementare a acestui articol are anumite neajunsuri practice care fac ca anumiți participanți la procesul penal să nu se poată apăra fiindu-le încălcat acest drept. Astfel, nu poate fi contestată sentința prin care, deși se admite acordul de recunoaștere a vinovăției, nu se ia act de acordul de mediere sau de tranzacția încheiată pe latura civilă.

În practică, s-a ajuns să existe o inegalitate de tratament juridic între inculpat pe de o parte, și partea civilă și partea responsabilă civilmente privind posibilitatea declarării apelului împotriva sentinței de admitere sau de respingere a acordului de recunoaștere a vinovăției.

Instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției în ședință publică după ce ascultă procurorul, inculpatul și avocatul acestuia și partea civilă, dacă este prezentă. Dacă admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți s-a încheiat o tranzacție/acord de mediere privind latura civilă, instanța va lua act de acest lucru prin sentință.

Dacă se admite acordul fără ca părțile să se fi înțeles asupra acțiunii civile, instanța va lăsa nesoluționată partea privind latura civilă, caz în care hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra prejudiciului în fața instanței civile. Cu alte cuvinte, instanța civilă atunci va soluționa latura civilă a cauzei nu va putea pune în discuția părților și nu se va putea pronunța asupra aspectelor penale ale faptei, pentru că acestea au fost deja stabilite prin sentința care admite acordul de recunoaștere a vinovăției.

În practică, se ajunge la situația inechitabilă în care inculpatul și procurorul nu exercită apel împotriva hotărârii de recunoaștere a acordului, iar dacă partea vătămată consideră că pedeapsa e prea mică nu are posibilitatea de a ataca această sentință, pentru că nu este inclusă printre părțile care pot exercita apel. Partea vătămată are interesul clar de a critica soluția la care s-a ajuns în urma încheiereii acordului dacă aceasta este prea blândă raportat la gravitatea infracțiunii sau la periculozitatea infractorului. În prezent, practica și prevederile Cpp nu îi acordă acest drept.

Se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate de către CCR având în vedere că actuala formulare a art. 488 alin. 1 și 2 Cpp încalcă accesul liber la justiție și la un proces echitabil, dreptul la apărare și la exercitarea căilor de atac.

Ce a decis CCR?

CCR a analizat excepția cu care a fost sesizată și a pronunțat Decizia 235/2015 publicată în Monitorul Oficial 364 din 26 mai 2015. Noutățile legislative arată că CCR a considerat că accesul liber la justiție nu se referă doar la acțiunea promovată la prima instanță, ci vizează și exercitarea căilor de atac. Dacă legea limitează dreptul unor părți din același proces penal de a exercita căile de atac, ne aflăm în fața unei restrângeri a accesului liber la justiție.

Pentru a lua o decizie, CCR a făcut comparație între procedura comună prevăzută de Cpp și cea specială a acordului de recunoaștere a vinovăției. Astfel, Cpp reglementează în cadrul procedurii comune faptul că partea vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot formula apel: partea civilă pe latura penală și civilă, partea responsabilă civilmente pe latura civilă și pe cea penală doar atunci când o influențează pe cea civilă, iar partea vătămată doar pe latura penală. Legiuitorul a prevăzut că împotriva soluției pronunțate pe latura civilă a cauzei poate fi formulat apel, chiar dacă cu privire la acesta a fost încheiat un acord de mediere/tranzacție/recunoaștere a obligațiilor civile.

În procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, partea civilă, partea responsabilă civilmente și persoana vătămată sunt excluse total de la dreptul de a face apel, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Acest fapt lezează drepturile  participanților la procesul penal și afectează drepturile patrimoniale ale părții responsabile civilmente creând o inegalitate de tratament între părți.

CCR admite excepția de neconstituționalitate și consideră că nu doar inculpatul și procurorul, ci și partea vătămată, civilă și responsabilă civilmente să aibă dreptul de  a declara apel împotriva soluției instanței de fond cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției, dacă au interesul să promoveze o astfel de acțiune. În plus, trebuie reglementată posibilitatea participanților la procesul penal de a ataca hotărârea instanței de fond pentru alte motive decât cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia.

Va trebui modificată și prevederea actuală prin care instanța se pronunță asupra acordului dacă partea civilă este prezentă. Pentru egalitate de tratament se impune ca instanța de fond să se pronunțe asupra acordului în urma citării și ascultării persoanei vătămate, civile și responsabile civilmente, dacă părțile legal citate sunt prezente.

Consider că prin admiterea acestei excepții, se va ajunge ca toți participanții la procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, vor avea drepturi egale și își vor putea apăra interesele în fața instanței.